Con­dac 1

Din scu­tece de Duhul lui Dum­ne­zeu fiind aleasă, fe­ri­cită maică Ma­trona, or­bi­rea și ne­pu­tința tru­pească pen­tru cu­ră­ția du­hov­ni­cească de la Dum­ne­zeu pri­mind, cu darul îna­inte-ve­de­rii și al mi­nu­ni­lor te-ai îm­bo­gă­țit. Pen­tru aceasta și noi, cu mul­țu­mire, cu­nună de laudă îți adu­cem, cântând:

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Icos 1

Înger în trup te-ai ară­tat pe pământ, fe­ri­cită Ma­trona, îm­pli­nind voia lui Dum­ne­zeu. Căci din naș­tere în or­bire tru­pească ai fost, însă Dum­ne­zeu, în­țe­lep­țindu-i pe cei orbi și iu­bindu-i pe cei cu­vi­oși, a lu­mi­nat ochii tăi du­hov­ni­cești, ca să slu­jești oa­me­ni­lor și lu­cru­rile lui Dum­ne­zeu să se arate prin tine. Iar noi cu dra­goste îți cântăm ție aces­tea:

Bucură-te, din prun­cie de Dum­ne­zeu fiind aleasă; bu­cură-te, din scu­tece cu harul Sfântu­lui Duh fiind în­sem­nată! Bu­cură-te, din co­pi­lă­rie cu darul mi­nu­ni­lor fiind îm­bo­gă­țită; bu­cură-te, cu în­țe­lep­ciune de la Dum­ne­zeu fiind în­zes­trată! Bu­cură-te, cu gândul voia lui Dum­ne­zeu ai aflat; bu­cură-te, că pe în­țe­lep­ții ve­a­cu­lui orbi la minte ai ru­și­nat! Bu­cură-te, că su­fle­tele ră­tă­cite la Dum­ne­zeu le în­torci; bu­cură-te, că scârbele și ne­ca­zu­rile le alini!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 2

Văzând oa­me­nii și pre­o­tul când te-ai bo­te­zat, fe­ri­cito, un stâlp de fum mi­nu­nat înălțându-se dea­su­pra ca­pu­lui tău și sim­țind mi­ro­sul bi­ne­plă­cut, se mi­nu­nau, ce va de­veni acest prunc, cântând lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Icos 2

Minte având lu­mi­nată, slu­ji­to­rul lui Dum­ne­zeu Va­sile a aflat că cea bo­te­zată de el este vasul ales al lui Dum­ne­zeu și pe tine, Cu­vi­oasă Ma­trona, sfântă te-a numit. Iar noi din tot cu­ge­tul nos­tru îți adu­cem la­u­dele aces­tea:

Bucură-te, ceea ce în cris­tel­niță harul Sfântu­lui Duh ai pri­mit; bu­cură-te, ceea ce pe tru­pul tău cru­cea în­ti­pă­rită ai avut! Bu­cură-te, ru­gă­toare de la Dum­ne­zeu oa­me­ni­lor dă­ru­ită; bu­cură-te, lu­mină ar­ză­toare ce în fața lui Dum­ne­zeu lu­mi­nezi! Bu­cură-te, ceea ce cu darul fa­ce­rii de mi­nuni Dum­ne­zeu pe pământ te-a slă­vit; bu­cură-te, ceea ce cu cu­nuna ne­veș­te­jită de la Dum­ne­zeu în cer te-ai îm­po­do­bit! Bu­cură-te, că prin mila lui Dum­ne­zeu pe cei pă­că­toși i-ai ri­di­cat; bu­cură-te, că din iz­vo­rul apei celei vii pe cei în­se­tați i-ai adă­pat!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 3

Pute­rea ha­ru­lui lui Dum­ne­zeu sim­țind încă din prun­cie, fe­ri­cita Ma­trona, către sfin­tele icoane te în­drep­tai și, cu inimă cu­rată și cu bu­zele de prunc, laudă lui Dum­ne­zeu înăl­țai, cântând: Ali­luia!

Icos 3

Având din co­pi­lă­rie darul îna­inte-ve­de­rii, fe­ri­cită maică, ini­mile as­cunse celor ce ve­neau la tine cu­noscând și vi­i­to­rul ca pe cele de față spunând, pe mulți pe calea mântu­i­rii i-ai în­drep­tat. Pen­tru aceasta pe Dum­ne­zeu Cel ce a în­țe­lep­țit orbii îi prea­mă­rim, cântând ție aces­tea:

Bucură-te, a Dom­nu­lui stră­vă­ză­toare; bu­cură-te, a pă­ca­te­lor as­cunse vă­di­toare! Bu­cură-te, celor în­tris­tați cu su­fle­tul, lu­mi­nată po­vă­țu­i­toare; bu­cură-te, celor ră­tă­ciți, mi­los­tivă că­lă­u­zi­toare! Bu­cură-te, stea, celor cre­din­cioși calea arătând; bu­cură-te, lu­mină, în în­tu­ne­ri­cul ve­a­cu­lui aces­tuia luminând! Bu­cură-te, Unu­lui Dum­ne­zeu slu­ji­toare; bu­cura-te, a unel­ti­ri­lor di­a­vo­lești cu darul Sfântu­lui Duh pier­ză­toare!

Bucura-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 4

Vifo­rul ne­du­me­ri­ri­lor și al tul­bu­ră­ri­lor des­pre mi­nu­nile tale în oa­meni răspândindu-se, maică fe­ri­cită, și aceștia, pe care i-ai în­drep­tat spre Dum­ne­zeul Cel mi­nu­nat întru sfin­ții Săi, prea­mă­rindu-te și lăudându-te, lui Dum­ne­zeu cu mul­țu­mire au cântat: Ali­luia!

Icos 4

Auzind oa­me­nii, maică Ma­trona, că aduci aju­tor în boli su­fle­tești și tru­pești, la tine vin cu nă­dejde și, pri­mind sfat bi­ne­plă­cut și vin­de­care, îi mul­țu­mesc lui Dum­ne­zeu, cântând ție:

Bucură-te, că pe cei bol­navi și su­fe­rinzi îi pri­mești; bu­cură-te, că pace su­fle­te­lor în­du­re­rate dă­ru­iești! Bu­cură-te, celor în ră­tă­cire fiind în­drep­tă­toare; bu­cură-te, a ev­la­viei în­vă­ță­toare! Bu­cură-te, a ne­ca­zu­ri­lor noas­tre ali­nare; bu­cură-te, în scârbe mângâie­toare! Bu­cură-te, doc­to­rul cel fără de ar­ginți; bu­cură-te, a ori­că­ror ne­pu­tințe tă­mă­du­i­toare!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 5

Ca o stea dum­ne­ze­iască ai ră­să­rit, maică fe­ri­cită Ma­trona, în zi­lele grele în Rusia, căci, ca o nouă măr­tu­ri­si­toare, jugul lui Hris­tos cu în­drăz­ne­ală și fără frică toată viața ai pur­tat și, cu harul lui Dum­ne­zeu fiind în­tă­rită, ai dat celor ne­du­me­riți po­vă­țu­ire, celor slabi și bol­navi vin­de­care, tu­tu­ror celor ce cu mul­țu­mire cântă lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Icos 5

Văzând mulți ruși mi­nu­nile și vin­de­că­rile date de harul lui Dum­ne­zeu prin tine: celor șchi­opi - um­blare, celor slabi și ne­miș­cati - vin­de­care, celor în­dră­ciți - a du­hu­ri­lor rele alun­gare, în­dreptându-ne către tine, maică, ca și către un izvor ne­se­cat, din care adăpându-ne cu nesaț, cu inimă sme­rită, stri­găm ție aces­tea:

Bucură-te, din prun­cie pe calea mântu­i­rii fiind che­mată; bu­cură-te, cu­vi­oasă, de Dum­ne­zeu nouă dă­ru­ită! Bu­cură-te, tă­mă­du­i­toare ce bo­lile noas­tre le vin­deci; bu­cură-te, în ne­vo­ile noas­tre, gra­b­nică aju­tă­toare! Bu­cură-te, ceea ce cu sfa­turi fo­lo­si­toare de su­flet ne po­vă­țu­iești; bu­cură-te, ceea ce ne­du­me­ri­rile noas­tre de­grabă le lim­pe­zești! Bu­cură-te, ceea ce du­hu­rile ne­cu­rate de la om le alungi; bu­cură-te, ceea ce de toată ră­u­ta­tea cu ru­gă­ciu­nile tale ne aperi!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 6

Ves­ti­to­rul sfin­țe­niei și al cu­vi­o­șe­niei vie­ții tale, fe­ri­cită maică, s-a ară­tat sfântul și cu­vi­o­sul pă­rinte Ioan din Kron­stadt, când te-a văzut în bi­se­rică și te-a numit moș­te­ni­toa­rea sa și al op­tu­lea stâlp al Ru­siei. Iar toți cei ce au auzit aces­tea L-au lă­u­dat pe Dum­ne­zeu, înălțând Lui cânta­rea: Ali­luia!

Icos 6

Aprinde cu ru­gă­ciu­nile tale, maică Ma­trona, lu­mina ha­ru­lui lui Dum­ne­zeu în ini­mile ce n-au aflat pe Dum­ne­zeu și cu multe pă­cate L-au su­pă­rat. Căci, văzând mi­nu­nile săvârșite de tine, mă în­drept către Dum­ne­zeu, cântându-ți:

Bucură-te, ceea ce cu fap­tele tale pe Dum­ne­zeu L-ai slă­vit; bu­cură-te, ceea ce slava lui Dum­ne­zeu ne-ai ară­tat! Bu­cură-te, ceea ce pe calea cea dreptă pe ne­cre­din­cioși i-ai în­drep­tat; bu­cură-te, ceea ce în­ti­nă­ciu­nea pă­ca­te­lor cu ru­gă­ciu­nile tale ai cu­ră­țat! Bu­cură-te, că la po­că­ință ne-ai în­dem­nat; bu­cură-te, că lui Dum­ne­zeu pen­tru toate să-I mul­țu­mim ne-ai po­vă­țuit! Bu­cură-te, că bi­se­rica lui Dum­ne­zeu s-o iubim ne-ai în­vă­țat; bu­cură-te, ceea ce în ograda Bi­se­ri­cii oile cele ri­si­pite ai adu­nat!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 7

Vrând Preasfin­tei noas­tre Stăpâne, Mai­cii Dom­nu­lui, să-i placi, maică Ma­trona, ai po­run­cit oa­me­ni­lor să zu­gră­vească pre­a­cin­sti­tul chip al ei, numit "Afla­rea celor pier­duți", și în bi­se­rica lui Dum­ne­zeu să-l așezi, ca toți cei ce pri­vesc chi­pul lu­mi­nat al Pre­a­cu­ra­tei, cu umi­lință, s-o laude, iar lui Dum­ne­zeu să cânte: Ali­luia!

Icos 7

O nouă apă­ră­toare, ru­gă­toare și mij­lo­ci­toare către Dom­nul te-a dă­ruit în anii grei tu­tu­ror ru­și­lor, căci mulți s-au în­de­păr­tat de Sfânta Bi­se­rică, însă tu, maică, pe cei ne­cre­din­cioși și ră­tă­ciți îi în­vă­țai cu fapta și cu cuvântul, arătându-le mi­nuni de la Dum­ne­zeu. De aceea îți cântăm ție aces­tea:

Bucură-te, pen­tru țara ru­sească ne­în­ce­tată ne­vo­itoare; bu­cură-te, pen­tru mântu­i­rea noas­tră mij­lo­ci­toare! Bu­cură-te, al Dum­ne­ze­u­lui Drept Ju­de­că­tor îmblânzire; bu­cură-te, celor bol­navi și jig­niți ocro­tire! Bu­cură-te, celor ne­pu­tin­cioși și dez­nă­dăj­du­iți aju­tă­toare; bu­cură-te, îm­po­triva du­hu­ri­lor rele ne­în­ce­tată lup­tă­toare! Bu­cură-te, că tre­mură în fața ta di­a­vo­lii; bu­cură-te, că se bu­cură pen­tru tine în­ge­rii și oa­me­nii!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, calda ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 8

Pe cei puțin cre­din­cioși și ne­chi­b­zu­iți i-ai mi­nu­nat, cum, oarbă din naș­tere fiind, vezi și cu­noști nu numai cele din pre­zent, ci și cele vi­i­toare, nevăzând ei pu­te­rea lui Dum­ne­zeu ce lu­crează în ne­pu­tin­țele oa­me­ni­lor. Pen­tru aceasta și noi, fe­ri­cită maică, în­țe­lep­ciu­nea lui Dum­ne­zeu în tine văzând, Îi cântăm lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Icos 8

Toate su­pă­ră­rile și jig­ni­rile, pri­go­ni­rile și mus­tră­rile ai răb­dat, fe­ri­cită maică, însă nu te-ai tânguit, ci pen­tru toate lui Dum­ne­zeu ai mul­țu­mit. Cu aceasta învățându-ne noi cu răb­dare să ne pur­tăm cru­cea, îți adu­cem la­u­dele aces­tea:

Bucură-te, ceea ce în ru­gă­ciune ne­în­ce­tată stă­ru­iai; bu­cură-te, ceea ce du­hu­rile rele cu post și ru­gă­ciune le alun­gai! Bu­cură-te, ceea ce pacea bi­ne­cuvântată dobândeai; bu­cură-te, ceea ce cu dra­gos­tea ta pe mulți îi mântu­iai! Bu­cură-te, ceea ce prin viața ta oa­me­ni­lor ai slu­jit; bu­cură-te, că și după moarte pe oa­meni ne­în­ce­tat îi ajuți! Bu­cură-te, ceea ce acum ru­gă­min­țile noas­tre le as­culți; bu­cură-te, că pe cei ce se în­cred în tine nu-i pă­ră­sești!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 9

Toate ne­ca­zu­rile și du­re­rile le-ai răb­dat, maică Ma­trona, ne­în­ce­tat luptând cu pu­te­rile în­tu­ne­ri­cu­lui, unel­ti­rile și vi­cle­ni­ile lor vă­dind și pe di­a­voli din în­dră­ciți alungând, până la sfârși­tul vie­ții pe cei în­du­re­rați, bol­navi și în­tris­tați i-ai aju­tat, pu­ru­rea cântând lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Icos 9

Rito­rii cei mult gră­i­tori nu vor putea cu vred­ni­cie să-ți prea­mă­rească sfânta ta viață și mi­nu­nile tale cele cu pu­te­rea lui Dum­ne­zeu de tine săvârșite, sfântă maică. Însă noi, do­rind pe Dum­ne­zeu cu psalmi să-L lă­u­dăm și în­dem­nați de iu­bire cu­rată, în­drăz­nim să cântăm aces­tea:

Bucură-te, ceea ce calea cea strâmtă și poartă în­gustă ai ales; bu­cură-te, ceea ce cu multe fapte bune te-ai lu­mi­nat! Bu­cură-te, ceea ce toate cele stri­căcioase din viață le-ai le­pă­dat; bu­cură-te, ceea ce cu cu­nuna sme­re­niei te-ai îm­po­do­bit! Bu­cură-te, ceea ce după Evan­ghe­lie, ca pă­să­rile ce­ru­lui, pe pământ ai lo­cuit; bu­cură-te, ceea ce Fi­u­lui, ce nu avea unde să-Și plece capul, I-ai urmat! Bu­cură-te, ceea ce acum în lă­ca­șu­rile ra­i­u­lui te desfă­tezi; bu­cură-te, ceea ce pe noi, pă­că­to­șii, către tine rugându-ne, nu ne lași!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 10

Dorind să-i scapi pe mulți de su­fe­rin­țele tru­pești și de bo­lile su­fle­tești, cu­vi­oasa lui Dum­ne­zeu, toată noap­tea pe­tre­ceai în ru­gă­ciune, rugându-te pen­tru aju­to­rul și în­tă­ri­rea lor Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos, cântându-I: Ali­luia!

Icos 10

Zid și aco­pe­rământ erai în tim­pul vie­ții tale, fe­ri­cită maică, tu­tu­ror celor ce aler­gau la tine și după moarte nu în­ce­tezi să mij­lo­cești îna­in­tea lui Dum­ne­zeu pen­tru cei ce cu cre­dință vin la mormântul tău. Pen­tru aceasta, au­zindu-ne pe noi, pă­că­to­șii, în­du­re­rați și de multe ne­ca­zuri fiind stăpâniți și nă­dăj­du­ind toți în aju­to­rul ru­gă­ciu­ni­lor tale, îți cântăm:

Bucură-te, celor jig­niți gra­b­nică apă­ră­toare; bu­cură-te, celor să­raci mângâiere! Bu­cură-te, a că­să­to­riei cin­stite ocro­ti­toare; bu­cură-te, celor cer­tați îm­pă­care! Bu­cură-te, celor ju­de­cați pe ne­drept apă­ră­toare; bu­cură-te, și a celor vi­no­vați față de ju­de­cata lu­mească către Dum­ne­zeu mi­los­tivă mij­lo­ci­toare! Bu­cură-te, celor fără casă adă­pos­tire; bu­cură-te, tu­tu­ror celor ce te cheamă în aju­tor ocro­tire!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 11

Cântare în­ge­rească au­zeai, cin­stită maică Ma­trona, încă pe pământ fiind. În­vață-ne și pe noi, ne­vred­ni­cii, cum tre­buie să-L slă­vim pe Dum­ne­zeu, Cel slă­vit în Tre­ime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Că­ruia oști­rile ce­rești într-un glas Îi cântă: Ali­luia!

Icos 11

Cu lu­mina stră­lu­ci­toare lu­mi­nează viața ta, fe­ri­cită Ma­trona, go­nind în­tu­ne­ri­cul lumii aces­teia de­șarte, și ne atrage su­fle­tele noas­tre: ca și noi cu ra­zele ha­ru­lui lui Dum­ne­zeu să ne lu­mi­năm și calea plină de scârbe a aces­tei vieți tre­că­toare să o tre­cem și în Îm­pă­ră­ția ce­ru­ri­lor să ajun­gem, unde tu, maică, acum te desfă­tezi, au­zind gla­sul nos­tru către tine, strigând:

Bucură-te, lu­mina lui Dum­ne­zeu pu­ru­rea ar­ză­toare; bu­cură-te, măr­ga­ri­tar scump, cu stră­lu­ci­rea sfin­țe­niei tale luminându-ne! Bu­cură-te, floare bi­ne­mi­ro­si­toare, ce mi­reasma Du­hu­lui Sfânt o răspândești; bu­cură-te, pia­tră a cre­din­ței, care pe cei slabi de fire în ev­la­vie îi în­tă­rești! Bu­cură-te, stea preas­tră­lu­cită, ce calea dreaptă ne-o arăți; bu­cură-te, lup­tă­toare ne­în­fri­cată a lui Hris­tos, ce cu sabia ru­gă­ciu­nii ar­ma­tele de­mo­n­i­lor în­spăimânți! Bu­cură-te, căci ai avut o viață sfântă și cu­rată; bu­cură-te, căci în fața lui Dum­ne­zeu ai avut o moarte cin­stită!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 12

Harul lui Dum­ne­zeu din bel­șug încă din scu­tece ai pri­mit, maică fe­ri­cită, care a fost cu tine toată viața. Cre­dem ne­clin­tit că și după moarte acest har e cu tine. Pen­tru aceasta, căzând la tine, ne rugăm: nu ne lăsa pe noi, că­lă­tori încă pe pământ, lip­siți de aju­to­rul și ocro­ti­rea ta, rugându-L pe Dum­ne­zeu să ne mi­lu­iască pe toți cei ce-I cântăm: Ali­luia!

Icos 12

Cântăm mi­nu­nile tale cele multe, maică Ma­trona, Îl lă­u­dăm pe Dum­ne­zeu Care te-a dă­ruit ora­șu­lui Mo­scova și Ru­siei, în zi­lele grele și de pri­goană, pe tine, stâlpul ne­clin­tit al ev­la­viei și cre­din­ței. Și acum, maică fe­ri­cită, cu inima re­cu­nos­că­toare îți cântăm ție aces­tea:

Bucură-te, ceea ce pacea lui Hris­tos în su­flet ai dobândit; bu­cură-te, ceea ce pen­tru lume jertfă lui Dum­ne­zeu te-ai adus! Bu­cură-te, ceea ce în trup ne­pu­tin­cios pu­te­rea ha­ru­lui dum­ne­ze­iesc ai ară­tat; bu­cură-te, ceea ce la afla­rea cin­sti­te­lor tale moaște mila lui Dum­ne­zeu ne-ai ară­tat! Bu­cură-te, a cetei sfin­ți­lor din Mo­scova mi­nu­nată în­flo­rire; bu­cură-te, a ora­șu­lui Mo­scova prea­slă­vită po­doabă! Bu­cură-te, pen­tru Rusia îna­in­tea lui Dum­ne­zeu ne­în­ce­tată ru­gă­toare; bu­cură-te, la po­că­ință și ru­gă­ciune pen­tru țara Ru­siei în­dem­nare!

Bucură-te, Cu­vi­oasă maică Ma­trona, caldă ru­gă­toare lui Dum­ne­zeu pen­tru noi!

Con­dac 13

O fe­ri­cită maică, as­cultă această cântare de laudă pe care ți-o adu­cem ție și cere pen­tru noi de la Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos ier­ta­rea pă­ca­te­lor, sfârșit bun creș­ti­nesc și răs­puns bun la în­fri­co­șătoa­rea Lui ju­de­cată, ca să ne în­vred­ni­cim și noi în lă­ca­șu­rile ra­i­u­lui să slă­vim Sfânta Tre­ime, cântând: Ali­luia!

Се́й конда́къ глаго́лется три́жды. Та́же Икосъ 1-й и Конда́къ 1-й

Ru­gă­ciune

O, fe­ri­cită maică Ma­trona, cu su­fle­tul în cer, în fața Tro­nu­lui lui Dum­ne­zeu stând, iar cu tru­pul pe pământ odih­nind și cu bin­e­fa­cere de sus în­zes­trată multe mi­nuni săvârșind; co­bo­ară ochii tăi mi­los­tivi spre noi, pă­că­to­șii, cei ce în scârbe, du­reri și pă­cate viața ne-o pe­tre­cem, alină-ne pe noi, cei dez­nă­dăj­du­iți, vin­decă-ne de bo­lile noas­tre cum­plite pe care pen­tru pă­ca­tele noas­tre de la Dum­ne­zeu le pri­mim; iz­bă­vește-ne de mul­ți­mea ne­ca­zu­ri­lor și a pri­mej­di­i­lor, roagă-L pe Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos să ne ierte toate pă­ca­tele și fă­ră­de­le­gile pe care din ti­ne­re­țile noas­tre și până acum le-am săvârșit, ca, pri­mind cu ru­gă­ciu­nile tale bin­e­fa­cere și mare milă, să slă­vim pe Dum­ne­zeu Cel Unul în Tre­ime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pu­ru­rea și în vecii ve­ci­lor. Amin.

Aca­tis­tul Sfin­tei Cu­vi­oase Ma­trona din Mo­scova în limba Română
Alte im­nuri în limba Română