Acatistul Sfântului Înger Păzitor

Con­da­cul 1

Sfinte În­gere, cel ce eşti ales de Dom­nul Dum­ne­zeu spre paza su­fle­tu­lui meu, eu, ne­vred­ni­cul, în­drăz­nesc să-ţi aduc cântări de laudă, iar tu, că cel ce ai în­drăz­ne­ală către Îm­pă­ra­tul Ce­ru­lui, apără-mă de duşmanii văzuţi şi ne­văzuţi, iz­băveşte-mă de toate ne­vo­ile şi ne­ca­zu­rile, ca să strig ţie:

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Ico­sul 1

Sfinte În­gere, cel ce eşti tri­mis din ce­ruri ca să mă păzeşti şi să mă că­lă­uzeşti în toată viaţa mea, cad îna­in­tea ta şi mă rog: tu însuţi mă că­lă­uzeşte şi mă înţelepteşte ca să încep a-ţi aduce din toată inima, cu toată dra­gos­tea şi osârdia, aceste cântări de laudă:

Bucură-te, În­gere al lui Dum­ne­zeu, îna­inte-sta­tă­to­rul meu în faţa Presfin­tei Tre­imi; bu­cură-te, slugă ce­rească a Dom­nu­lui celui ce îm­părăţeşte peşte toată făp­tura. Bu­cură-te, îm­pre­ună-vieţui­to­rule cu slu­gile Lui cele înţele­gă­toare şi ne­ma­te­ri­al­nice; bu­cură-te, cel ce faci pu­ru­rea voia Stăpânului. Bu­cură-te, cel ce ai pri­mit de la Dum­ne­zeu po­runcă şi pu­tere ca să păzeşti su­fle­tul meu; bu­cură-te, cel ce nici­o­dată nu te de­păr­tezi de mine, pă­că­to­sul. Bu­cură-te, cel ce pu­ru­rea pe­treci cu mine, ne­vred­ni­cul; bu­cură-te, cel ce mă păzeşti în toate căile mele. Bu­cură-te, cel ce îmi că­lă­uzeşti paşii spre sfin­tele bi­se­rici; bu­cură-te, cel ce mă fereşti de toată ră­u­ta­tea. Bu­cură-te, cel ce mi-ai fost dat de Dum­ne­zeu ca păzi­tor pe căile vieţii mele; bu­cură-te, în­dru­mă­to­rul vieţii mele cel prea­bun.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 2

Văzând Dom­nul Iu­bi­to­rul de oa­meni că, după greşeala stramoşului nos­tru Adam, toţi oa­me­nii sunt lesne în­clinaţi spre păcat, a tri­mis din ne­graita Sa milă în tot pământul pre sfinţii Săi în­geri şi fi­e­că­rui om i-a rânduit câte un înger păzi­tor. Îm­pli­nind aşadar po­runca Stăpânului lor, sfinţii în­geri în­tot­dea­una sunt gata să ne ajute nouă, celor ce cântăm lui Dum­ne­zeu cu bu­cu­rie: Ali­luia!

Ico­sul 2

Sfinte În­gere, mij­loceşte între cele de Sus să mi se lu­mi­neze min­tea, să cu­nosc care este voia lui Dum­ne­zeu cea bună, plă­cută şi desăvârşită şi inima mea o în­drep­tează ca să săvârşesc cu osârdie fapte bune, iar pe tine, păzi­to­rul meu, ne­an­ce­tat să te laud cu grairi ca aces­tea:

Bucură-te, cel ce în­flă­că­rezi inima mea cu dra­gos­tea de Dum­ne­zeu, Fă­că­to­rul meu; bu­cură-te, cel ce mă în­demni ca toată ziua şi tot cea­sul să le pe­trec în ru­gă­ciuni, ce­reri şi mulţumiri. Bu­cură-te, cel ce în­grădeşti casa su­fle­tu­lui meu cu frica de Dum­ne­zeu, ca o strajă cre­din­cioasă; bu­cură-te, cel ce în­drep­tezi toate gându­rile mele către Mântu­i­to­rul care s-a răs­tig­nit pen­tru pă­ca­tele mele şi ale lumii. Bu­cură-te, cel ce ră­sădeşti în mine po­me­ni­rea chi­nu­ri­lor şi a morţii Sale de pe Cruce; bu­cură-te, cel ce mă înveţi să mă fe­resc de pă­cate prin adu­cere-aminte de pa­ti­mile Dom­nu­lui. Bu­cură-te, cel ce mă povăţuieşti să cer de Sus um­bri­rea ha­ru­lui Sfântu­lui Duh; bu­cură-te, cel ce mă în­cre­dinţezi că Mânga­ie­to­rul caută cu mai multă milă la cei blânzi şi sme­riti cu inima. Bu­cură-te, cel ce peste tot mă în­grădeşti cu gându­rile la Dum­ne­zeu Cel ce este pre­tu­tin­de­nea; bu­cură-te, cel ce înfăţişezi îna­in­tea ochi­lor minţii mele pe Atoa­te­vă­ză­to­rul. Bu­cură-te, cel ce mângâi inima mea cu mila Lui pen­tru pă­cătoşii care se po­că­iesc; bu­cură-te, cel ce în­fricoşezi su­fle­tul meu cu dreapta Ju­de­cată faţă de cei ce sunt îm­pie­triţi şi ne­po­căiţi.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 3

Înge­rul meu păzi­tor, cere pen­tru mine pu­te­rea ha­ru­lui dum­ne­ze­iesc, întru care să umblu ne­a­bă­tut şi fără po­tic­ne­ală pe mântu­i­toa­rea cale a po­run­ci­lor lui Hris­tos, iar cu inima şi cu gura să slă­vesc ne­în­ce­tat Preasfântul Nume al Dum­ne­ze­u­lui nos­tru şi să cânt Lui: Ali­luia!

Ico­sul 3

Avându-te pe tine, aco­pe­rământ ales de Dum­ne­zeu, ca pe o rază lu­mi­noasă care lu­mi­nezi în­tu­ne­ri­cul su­fle­tu­lui meu şi ri­sipeşti bezna ne­cunoştinţei ini­mii mele, căzând cu umi­linţă mă rog să-mi curăţeşti toate simţirile cele în­tu­ne­cate de pa­timi ca să nu mai ră­tă­cesc în în­tu­ne­ri­cul pă­ca­tu­lui şi pre­a­lu­mi­na­tei tale lu­mini să-i cânt aşa:

Bucură-te, steaua Lu­mi­nii fără de apus, ră­să­rită din dum­ne­zei­rea cea în Trei Lu­mini şi care pu­ru­rea mă lu­mi­nează; bu­cură-te, rază pre­a­lu­mi­noasă, care lu­mi­nezi ochii ini­mii mele, cei în­tu­necaţi de pă­cate. Bu­cură-te, cel ce te în­grijeşti să mă în­drep­tezi pe calea cea ade­vă­rată, pe mine, care ră­tă­cesc în în­tu­ne­ri­cul fă­ră­de­le­gi­lor; bu­cură-te, cel ce îmi pui îna­inte po­run­cile Dom­nu­lui ca pe o oglindă pen­tru toată viaţa mea. Bu­cură-te, cel ce îmi aşezi legea Dom­nu­lui ca pe sfeşnic pen­tru pi­cioa­rele mele şi ca pe o lu­mină pentu că­ră­rile mele; bu­cură-te, cel ce mă înveţi să as­cult cu­vin­tele Evan­ghe­liei lui Hris­tos cu multă dul­ceaţă. Bu­cură-te, cel ce mă în­demni să cred cu ne­în­do­ire toată învăţătura dum­ne­ze­ies­cu­lui meu învăţător şi domn; bu­cură-te, cel ce mă în­tăreşti în su­pu­ne­rea faţă de rându­iala Sfin­tei Bi­se­rici. Bu­cură-te, cel ce mă în­demni să mă supun pra­vi­le­lor şi pre­da­ni­i­lor Sfinţilor apos­toli şi Părinţi; bu­cură-te, cel ce mă în­tăreşti în măr­tu­ri­si­rea sfin­tei cre­dinţe or­to­doxe. Bu­cură-te, cel ce pen­tru această măr­tu­ri­sire cre­dinţezi până şi la moarte să merg; bu­cură-te, cel ce mă opreşti să fiu în le­gă­tură cu ere­ti­cii şi cu cei ce s-au le­pă­dat de ade­vă­rata Bi­se­rică.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 4

Furt­una dez­lănţuită pe marea vieţii îmi sfărâmă co­ra­bia du­hov­ni­cească cu gri­jile lumeşti, pacea săr­ma­nu­lui meu su­flet ce în­vi­fo­rează ; unde voi dobândi li­ma­nul cel liniştit al mântu­i­rii? La tine, după Dum­ne­zeu şi Preasfânta Fe­cioară, îmi pun nă­dej­dea, În­ge­rul meu păzi­tor, ce te-am dobândit de la Dom­nul ca pe un înţelept cârmaci în furt­u­nile de gând care mă tul­bură. Cu mulţumire dar, cânt Dum­ne­ze­u­lui meu: Ali­luia!

Ico­sul 4

Auzindu-te şi văzându-te pe tine, dum­ne­ze­ies­cule Înger, păzi­to­rul meu cel pu­ter­nic, du­hu­rile răutăţii de sub cer nu cu­tează să se apro­pie de pre­a­cu­rata ta lu­mină şi să săvârşească ne­le­giu­i­rile lor pier­ză­toare de su­flet. Pen­tru aceasta, cu sme­re­nie te rog să nu te de­păr­tezi de la mine din pri­cina ne­le­giu­i­ri­lor mele, ci pu­ru­rea mă fereşte de vână­rile şi de cur­sele celui vi­clean, pe mine, care cu umi­linţă gra­iesc:

Bucură-te, cel ce cu pu­ter­ni­cul aco­pe­rământ al ari­pi­lor tale mă aperi şi mă aco­peri; bu­cură-te, că pu­ru­rea stai langă mine cu sabia ta cea de foc. Bu­cură-te, cel ce îm­po­triva prinţului în­tu­ne­ri­cu­lui în luptă mă ajuţi; bu­cură-te, cel ce mă în­tăreşti să-i bi­ru­iesc pe slu­ji­to­rii lui cei răi şi vi­cleni. Bu­cură-te, cel ce izgoneşti de la mine de­mo­nii pier­ză­tori de su­flete, ca pe nişte vulpi vi­clene; bu­cură-te, care tai nă­vă­li­rile lor cele în chip de fiare ce se por­nesc asu­pra minţii şi a ini­mii mele. Bu­cură-te, cel ce mă ajuţi să spo­ve­desc pă­ca­tele mele cele multe; bu­cură-te, cel ce dez­ră­dă­ci­nezi din inima mea mândria, ura, ca pe cele ce sunt fii­cele lor. Bu­cură-te, cel ce alungi din gându­rile mele za­vis­tia şi po­me­ni­rea de rău; bu­cură-te, cel ce mă în­demni să mă în­gră­desc cu sem­nul Sfin­tei Cruci spre alun­ga­rea gându­ri­lor celor rele. Bu­cură-te, cel ce mă în­tăreşti să calc fără de frică peste as­pidă şi peste va­si­lisc; bu­cură-te, cel ce ai ne­bi­ru­ită armă îm­po­triva vra­jmaşilor mei.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 5

Îndrăz­nesc să te ase­măn, păzi­to­rul meu, cu steaua lu­mi­noasă ce alergă că­lă­u­zindu-i pe magii din ve­chime la în­chi­na­rea ade­vă­ra­tu­lui Dum­ne­zeu când Mântu­i­to­rul lumii S-a năs­cut în Be­tleem; iar tu, cu pe­tre­ce­rea ta cea ne­des­părţită de mine şi pur­tă­toare de lu­mină, îmi arăţi calea cea dreaptă care duce spre Îm­păraţia Ce­rească, pen­tru ca acolo să mă în­vred­ni­cesc să cânt îm­pre­ună cu ce­tele cereşti, slavă Îm­pă­ra­tu­lui Sla­vei, Celui mai îna­inte de veci: Ali­luia!!

Ico­sul 5

Văzându-mă stăpânit de în­tu­ne­ri­cul morţii şi aco­pe­rit de norul în­tu­ne­cat al pa­ti­mi­lor, păzi­to­rul sfânt al su­fle­tu­lui meu, nu mă pă­răsi, ci ur­mează în­de­lung-răb­dă­rii Mântu­i­to­ru­lui meu, mai aşteaptă, tre­zindu-mă la po­căinţă până când ochii mei vor vărsa iz­voare de la­crimi spre spă­la­rea ne­curăţiilor mele su­fleteşti. Pen­tru aceasta cu sme­re­nie te rog şi gră­iesc:

Bucură-te, cel ce pu­ru­rea aduci lui Dum­ne­zeu ru­gă­ciu­nile tale, pen­tru mine, pă­că­to­sul, ca pe o tămâie de bun miros; bu­cură-te, cel ce pu­ru­rea mij­loceşti îna­in­tea Fă­că­to­ru­lui meu, ca să mă mântu­iască. Bu­cură-te, cel ce cu sta­rea ta de faţă în­lă­turi mânia lui Dum­ne­zeu cea cu drep­tate por­nită asu­pra mea; bu­cură-te, cel ce ceri de la Prea­mi­los­ti­vul Dum­ne­zeu să dea ier­tare tu­tu­ror fap­te­lor mele celor rele. Bu­cură-te, cel ce mi­los­tiveşti bu­nă­ta­tea Lui, ca să nu mă pi­ardă cu fă­ră­de­le­gile mele; bu­cură-te, cel ce te rogi ne­în­ce­tat Răs­cum­pă­ră­to­ru­lui meu, ca să-mi dea vreme de în­drep­tare. Bu­cură-te, cel ce mă trezeşti să-mi pe­trec toate zi­lele mele în po­căinţă; bu­cură-te, cel ce îmi in­su­fli dorinţă ca pu­ru­rea să mă că­iesc în faţa Dom­nu­lui de toate fă­ră­de­le­gile mele. Bu­cură-te, cel ce mă înţelepţeşti ca să mă cer­ce­tez în toată vre­mea şi să-mi măr­tu­ri­sesc pă­ca­tele; bu­cură-te, cel ce sădeşti în inima mea zdro­bire şi mâhnire pen­tru că l-am mâniat pe bunul meu Dum­ne­zeu. Bu­cură-te, cel ce mă în­demni să-mi plâng viaţa mea cea ti­că­loasă şi în­ti­nată; bu­cură-te, mij­lo­ci­tor lu­mi­nos şi ne­tă­cut al mântu­i­rii mele.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 6

Pro­po­vă­du­iesc cu glas mare, În­ge­rul meu păzi­tor, grija ta de tot­dea­una pen­tru mine, pă­că­to­sul, în gri­jile şi nă­păs­tu­i­rile mele, care în această lume cu multă gâlceavă îmi tul­bură pacea su­fle­tească, apari ca un gra­b­nic mângâietor, înţelepţindu-mă că toate aces­tea nu sunt tri­mise de la Înţelep­tul Zi­di­tor decât ca o doc­to­rie pen­tru ne­pu­tinţele mele su­fleteşti şi învăţându-mă să-I cânt bine­fă­că­to­ru­lui Doc­tor Ce­resc: Ali­luia!

Ico­sul 6

Când tre­zit de ne­cur­ma­tele povăţuiri, Sfinte În­gere, în su­fle­tul meu în­tu­ne­cat de ne­ca­zuri şi dez­nă­dăj­du­ire din pri­cina mul­te­lor mele pă­cate, stră­luceşte lu­mina mângâierii har­nice şi inima mea se umple de ve­se­lie şi de bu­cu­rie, atunci în­drăz­nesc să strig ca va­me­sul către în­du­ra­tul Dum­ne­zeu, ca să fie mi­los­tiv şi să-mi ierte greşalele mele; nu în­ceta, dar, povăţui­to­rul meu, înţelepţindu-mă şi în­tă­rindu-mă, pe mine, cel ce te chem:

Bucură-te, cel ce mă ajuţi să port jugul cel bun al mântu­i­toa­rei răb­dări cu iu­bire; bBu­cură-te, cel ce cu dra­goste mă în­tăreşti cu nă­dej­dea în Dom­nul Dum­ne­zeu, în toate ne­vo­ile şi re­lele întâmplări. Bu­cură-te, că mă înveţi să în­ving cu bărbăţie ne­ca­zu­rile şi bo­lile; bu­cură-te, că alungi din inima mea orice mâhnire şi dez­nă­dejde. Bu­cură-te, cel ce mă trezeşti la luptă îm­po­triva vra­jmaşilor care vor să mă prindă în mre­aja dez­nă­dej­dii; bu­cură-te, cel ce mă în­cre­dinţezi să mă în­cred cu­vin­te­lor Sfântu­lui Apos­tol Pavel, cum că toţi cei ce vo­iesc să tră­i­ască cu ev­la­vie vor fi pri­goniţi. Bu­cură-te, cel ce îmi in­su­fli ca să pri­mesc jugul răb­dă­rii şi al pa­ti­mi­rii pe care l-au pur­tat pro­o­ro­cii şi apos­to­lii; bu­cură-te, cel ce îmi arăţi spre mângâiere ce­tele mu­ce­ni­ci­lor şi ale măr­tu­ri­si­to­ri­lor ce s-au ne­voit pen­tru Hris­tos, până la văr­sa­rea sânge­lui lor. Bu­cură-te, cel ce îmi înfăţişezi pu­ru­rea îna­in­tea ochi­lor mei chi­nu­rile Dom­nu­lui şi Mântu­i­to­ru­lui nos­tru; bu­cură-te, cel ce îmi în­dulceşti inima cu nă­dej­dea răs­plăti­ri­lor vi­i­toare. Bu­cură-te, cel ce dai viaţă su­fle­tu­lui meu, aşteptând veşnicile bu­nătăţi pline de bu­cu­rii; bu­cură-te, cel ce eşti în­to­dea­una bunul meu mângâietor.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 7

Vrând ca toţi oa­me­nii să se mântu­iască, prea­mi­los­ti­vul meu Zi­di­tor te-a tri­mis pe tine, în­ge­rul Său, ca pe un bun păzi­tor în toată viaţa mea, pen­tru ca peste tot să mă juţi cu sfin­tele tale ru­gă­ciuni, să mă aco­peri îm­po­triva cur­se­lor di­a­voleşti şi să mă pre­găteşti ca prin fapte bune să intru cu fe­cioa­rele cele înţelepte în că­mara cea ce­rească de Dum­ne­zeu în­fru­museţată cântând: Ali­luia!

Ico­sul 7

Domnul şi Stăpânul meu arată mie, ne­vred­ni­cul şi celui mai pă­că­tos din­tre robii Săi, o bu­nă­tate nouă, căci, trecând cu ve­de­rea pă­ca­tele mele cele grele şi gro­zave, nu m-a pier­dut pen­tru fă­ră­de­le­gile mele nici până în ziua şi cea­sul de faţă, ci, fiind în­de­lung-răb­dă­tor cu mine, aşteaptă cu mi­los­ti­vire în­toar­ce­rea şi po­căinţa mea, din toată inima. Cred, bunul meu păzi­tor, că numai cu mij­lo­ci­rea ta cea de tot­dea­una în faţa lui Dum­ne­zeu pen­tru mine sunt păzit până acum, pen­tru aceea, ne­vo­indu-mă cu dra­goste, pe tine te chem:

Bucură-te, cel ce mă fereşti de îne­ca­rea desăvârşită în marea vieţii celei în­vi­fo­rate; bu­cură-te, cel ce mă răpeşti din pră­pas­tia ne­le­giu­i­ri­lor mele, cu aju­to­rul mâini­lor tale. Bu­cură-te, cel ce scu­turi de pe mine som­nul cel pă­că­tos al trândă­vi­rii celei vă­tă­mă­toare de su­flet; bu­cură-te, cel ce lu­mi­nezi cu stră­lu­ci­rea ta min­tea mea cea în­tu­ne­cată cu ne­în­gri­ji­rea. Bu­cură-te, cel ce mă ajuţi să-mi aprind cu ru­gă­ciu­nile inima cea rece, care-i gata să se stingă; bu­cură-te, cel ce pu­ru­rea mă ri­dici la sla­vo­slo­vi­ri­ile lui Dum­ne­zeu. Bu­cură-te, cel ce în­tocmeşti gla­sul meu ca prin cântări de laudă, cu vred­ni­cie şi drep­tate să laud pe Fă­că­to­rul tu­tu­ror; bu­cură-te, cel ce mă înveţi să pro­slă­vesc pe Dom­nul meu nu numai cu bu­zele, ci şi cu inima. Bu­cură-te, cel ce mă trezeşti spre îm­pli­ni­rea voii Lui celei preasfinte; bu­cură-te, cel ce te în­grijeşti să mă des­prind cu le­pă­da­rea de sine şi cu pă­ră­si­rea vo­i­lor mele cele rele. Bu­cură-te, cel ce voieşti cu toată sin­ce­ri­ta­tea să dobândesc sim­pli­ta­tea po­rum­be­lu­lui şi blândeţea mie­lu­lui; bu­cură-te, cel ce mij­loceşti să mi se dă­ru­iască ne­ră­u­ta­tea co­pi­i­lor şi ju­de­cata să­nă­toasă a bătrânilor.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 8

Străin şi că­lă­tor sunt eu pe acest pământ, viaţa mea e de­grab tre­că­toare, iar eu, ti­că­lo­sul, nici­o­dată nu mă gândesc în min­tea mea la moar­tea cea fără de veste, nici nu cuget la în­fricoşătoa­rea Ju­de­cată la care voi sta îna­in­tea Drep­tu­lui Ju­de­că­tor şi voi da răs­puns pen­tru fi­e­care faptă şi pen­tru orice cuvânt. De aceea, te rog pe tine, păzi­to­rul su­fle­tu­lui meu, trezeşte-mă de­grabă din som­nul pă­ca­tu­lui, ca să nu mă prindă cea­sul morţii ne­în­drep­tat, ci să mă în­vred­ni­cesc a cere de la Atotţii­to­rul, Ato­tpu­ter­ni­cul şi Mi­los­ti­vul Dum­ne­zeu ier­ta­rea pen­tru fă­ră­de­le­gile mele şi să-I cânt cu glas de bu­cu­rie: Ali­luia!

Ico­sul 8

Când Dom­nul şi Zi­di­to­rul meu va în­semna ziua tre­ce­rii mele din viaţa aceasta, tu, bunul meu păzi­tor, văzând mai îna­inte chi­nu­rile gro­zave, pre­gă­tite pen­tru du­hu­rile răutăţii şi pen­tru pă­cătoşii ne­po­căiţi, care mă aşteaptă şi pe mine, aco­peră-mă cu ari­pile mi­los­ti­vi­rii tale, cum işi aco­peră vul­tu­rul puii săi, iar când va fi să iasă duhul meu din mine, să te văd stând aproape de mine, izgo­nind pe cum­pliţii vră­jmaşi. Drept aceea, cu umi­linţă mă rog, zicând aces­tea:

Bucură-te, cel ce pui în faţa ochi­lor minţii mele cea­sul amar şi gro­zav al morţii; bu­cură-te, cel ce pu­ru­rea îmi aduci aminte de cea­sul acela pe care ni­meni nu-l cunoaşte. Bu­cură-te, cel ce mă înveţi să mă uit la fi­e­care zi ca la cea mai de pe urmă zi a vieţii mele; bu­cură-te, cel ce mă pre­găteşti în toată vre­mea pen­tru ieşirea într-o altă lume. Bu­cură-te, cel ce naşti în mine umi­linţă su­fle­tească şi zdro­bi­rea ini­mii; bu­cură-te, cel ce pu­ru­rea doreşti ca până la sfârşitul vieţii mele să mă po­că­iesc. Bu­cură-te, cel ce mă opreşti să iu­besc lumea şi cele ale sale; bu­cură-te, că mă ajuţi să dobândesc bu­nătăţile ne­pie­ri­toare. Bu­cură-te, cel ce mă ajuţi să dez­ră­dă­ci­nez din inima mea pa­tima iu­bi­rii bogăţiei celei pie­ri­toare; bu­cură-te, cel ce îmi arăţi că toate bu­nătăţile pământu­lui sunt vre­mel­nice şi tre­că­toare. Bu­cură-te, cel ce mă înţelepţeşti să văd că toată fru­museţea aces­tei lumi este ase­me­nea flo­ri­lor câmpu­lui; bu­cură-te, cel ce nu mă laşi să caut slava ome­ne­scă ce trece ca umbra.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 9

Tot pă­ca­tul am desăvârşit şi toată viaţa mea în deşer­tă­ciuni s-a scurs, iar acum de sfârşit m-am apro­piat. Do­bo­ară dar pe cei ce se în­dreaptă asu­pra mea, pe cei ce caută să mă arunce în adâncul ia­du­lui. Pen­tru aceasta te rog, bunul meu păzi­tor, fii mie apă­ră­tor, când voi trece vă­mile cele cum­plite şi povăţuieşte-mă ne­pri­mej­duit până la porţile Îm­părăţiei Ce­ru­ri­lor, unde feţele în­gereşti cu bu­cu­rie ies în întâmpi­nare cântând: Ali­luia!

Ico­sul 9

Nici o limbă fru­mos gră­i­toare nu poate spune, Sfinte În­gere, păzi­to­rul meu, câte bu­cu­rii mi­nu­nate ai făcut pen­tru mine în toată viaţa mea; pri­mind su­fle­tul meu din scăl­dă­toa­rea Sfântu­lui Botez m-ai păzit; în prun­cie m-ai învăţat şi m-ai înţelepţit; în co­pi­lă­rie m-ai ferit de alu­ne­că­rile spre păcat, în ti­nereţe m-ai povăţuit, când am ajuns la vârsta bărbăţiei, mustrându-mă şi mângâindu-mă şi peste tot ajutându-mă pe calea mântu­i­rii m-ai în­drep­tat. Pen­tru aceasta, cu mulţumire strig ţie:

Bucură-te, cel ce nici­o­dată nu mă lipseşti de aju­to­rul şi de apă­ră­rea ta; bu­cură-te, cel ce tre­zindu-mă din somn mă în­demni să mă ne­vo­iesc spre a-I mulţumi lui Dum­ne­zeu, Cel ce în­tăreşte pu­te­rile mele. Bu­cură-te, cel ce mă înveţi să sfinţesc cu ru­gă­ciu­nea orice în­ce­put al zilei; bu­cură-te, cel ce în­gă­dui să încep a lucra cu în­drăz­ne­ală, fără să înalţ o ru­gă­ciune către Ato­tbu­nul Dum­ne­zeu. Bu­cură-te, cel ce te grijeşti să ni­miceşti din inima mea nă­dej­dea în pu­te­rile mele; bu­cură-te, cel ce mă în­demni să ros­tesc cu limba, să zic cu gura şi să ţin minte ne­în­ce­tat nu­mele Pre­dul­ce­lui nos­tru Iisus Hris­tos. Bu­cură-te, cel ce îmi in­su­fli să ves­tesc cu limba cele tre­bu­i­toare, ca şi cele de folos; bu­cură-te, cel ce îmi înfrânezi limba de la deşarta vor­bire, de la multa vor­bire, dar mai ales de la cu­vinte de hulă. Bu­cură-te, cel ce pu­ru­rea pe­treci îm­pre­ună cu mine ori de mănânc, ori de beau, ori de fac alt lucru oa­re­care; bu­cură-te, cel ce te în­grijeşti să mă de­prinzi cu înfrânarea de la mâncare şi de la bă­u­tură. Bu­cură-te, cel ce mă păzeşti pe mine în vre­mea som­nu­lui şi alungi pe vră­jmaşul care vrea să mă is­pi­tească cu vi­su­rile de noapte; bu­cură-te, cel ce mă reţii de la pă­timaşa isco­dire şi sădeşti în ochii mei ruşinea cea fe­cio­rească.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 10

Cel ce ai venit să mântuieşti pe toţi oa­me­nii, Prea­bu­nul meu Domn Iisus, mă rog cu umi­linţă, iartă-mi cu mi­los­ti­vi­rea Ta răutăţile mele cele ne­nu­mă­rate, fiind ple­cat spre aceasta de mul­tele ru­gă­ciuni ale slu­ji­to­ru­lui Tău ne­ma­te­ri­al­nic pe care mi l-ai dat din prun­cie ca un iu­bi­tor de oa­meni spre paza mea, ca să fiu vred­nic a intra în că­mara slă­vei Tale şi să cânt cu du­hu­rile drepţilor: Ali­luia!

Ico­sul 10

Puru­rea îmi apari, Sfinte În­gere, ca un zid pu­ter­nic îm­po­triva vra­jmaşilor mei celor răi care caută pie­ri­rea mea cea veşnică şi care-mi slă­bă­no­gesc su­fle­tul cu trândă­via şi cu ui­ta­rea de sine; te rog dar, păzi­to­rul meu, să mă în­vred­niceşti cu mij­lo­ci­rea ta, în vre­mea ieşirii su­fle­tu­lui meu din trup, să fiu partaş pre­a­cu­ra­tu­lui Trup şi preas­cum­pu­lui Sânge al Mântu­i­to­ru­lui meu, pen­tru ca, în­tă­rindu-mă cu Hrana ne­pie­ri­toare şi cu Bă­u­tura dă­tă­toare de viaţă, să trec fără frică în cea­laltă lume, lăudându-te pe tine, bine­fă­că­to­rul meu:

Bucură-te, că mă iz­băveşti de nă­zuinţa spre plă­ceri îm­bie­toare şi-mi pui în faţă ruşinea fe­cioa­re­lor; bu­cură-te, că ţi s-a dat stăpânire şi pu­tere să în­torci îna­poi por­ni­rile şi nă­vă­li­rile dra­ci­lor ce se aruncă asu­pra mea. Bu­cură-te, că ai pri­mit de la Dum­ne­zeu pu­tere să bi­ruieşti pe ne­văzuţii mei vră­jmaşi; bu­cură-te, că poţi să mă iz­băveşti de orice ră­u­tate şi din toate cur­sele di­a­voleşti. Bu­cură-te, că izgoneşti de la mine cum­pli­tele nă­vă­liri ale stăpâni­to­ru­lui aces­tei lumi şi eşti povăţui­to­rul şi că­lă­u­zi­to­rul meu ne­des­părţit; bu­cură-te, că stând tu de faţă, nu mă voi în­fricoşa în cea­sul morţii de în­tu­ne­ca­tele faţe ale du­hu­ri­lor răutăţii. Bu­cură-te, că, păzit fiind de tine, nă­dăj­du­iesc să trec ne­pri­mej­duit vă­mile vă­z­du­hu­lui; bu­cură-te, că, în­tă­rit de aju­to­rul tău, am nă­dejde să nu fiu oprit în afară porţilor Ra­i­u­lui, atât dorit de mine. Bu­cură-te, că stai îna­in­tea lui Dum­ne­zeu cu ru­gă­ciune pen­tru mine ca să nu fiu arun­cat în în­tu­ne­ri­cul cel mai di­na­fară; bu­cură-te, că pu­ru­rea îmi in­su­fli să cer milă Dom­nu­lui cu la­crimi de po­căinţă, ca să mă iz­bă­vească de focul ia­du­lui. Bu­cură-te, că mă în­demni să mă rog zi şi noapte ca să nu fiu tri­mis să fiu chi­nuit de de­moni; bu­cură-te, că mă în­tăreşti în dreapta cre­dinţă şi mă fereşti de ră­tă­cire.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 11

Ştiu, Sfinte În­gere, păzi­to­rul meu, că această cântare, pe care ţi-o aduc din osârdia mea, nu este de ajuns spre a-mi arăta mulţumi­rea din toată inima pen­tru câte ai făcut cu mine până acum, dar încă mă rog să în­du­pleci mi­los­ti­vi­rea lui Dum­ne­zeu să mă iz­bă­vească la în­fricoşătoa­rea Ju­de­cată de par­tea cea de-a stânga şi să mă în­vred­ni­cească să-I cânt Lui cu toţi sfinţii: Ali­luia!

Ico­sul 11

Can­dela mi s-a stins, nu am un­de­lemn de fapte bune cu care să o pot aprinde, unde dar voi alerga eu, ti­că­lo­sul, în­gre­u­nat de som­nul pă­ca­tu­lui, când mă va ajunge pe neaştep­tate cea­sul morţii. Să nu aud şi eu ca fe­cioa­rele cele ne­bune gla­sul în­fricoşător al Mi­re­lui: Nu te cu­nosc! Ajută-mă dar, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor, că să-mi umplu vasul su­fle­tu­lui meu cu unt­de­lem­nul fap­te­lor bune, iar mai vârtos cu mi­los­te­nia şi sme­re­nia. Iar acum, primeşte această cântare de la mine:

Bucură-te, cel ce pu­ru­rea mă in­spiri să-L am în min­tea mea numai pe Dom­nul Iisus; bu­cură-te, cel ce în­viezi în inima mea po­runca dra­gos­tei pen­tru Dom­nul meu cel Prea­bun. Bu­cură-te, cel ce mă în­demni să-L iu­besc pe aproa­pele meu cu o ade­vă­rată dra­goste plă­cută lui Dum­ne­zeu; bu­cură-te, cel ce mă înveţi ca pe se­me­nii mei nu numai cu limba sau cuvântul, ci şi cu fapta şi cu ade­vă­rul să-i iu­besc. Bu­cură-te, cel ce sădeşti în mine dorinţa de a-i ajuta în toate ne­vo­ile; bu­cură-te, cel ce mă povăţuieşti să-i mângâi pe cei ne­căjiţi şi să-i apăr pe cei asu­priţi. Bu­cură-te, cel ce-mi pleci inima să îm­part să­ra­ci­lor din avuţiile mele; bu­cură-te, cel ce mă în­demni să fiu gata să-mi pun şi su­fle­tul pen­tru pri­e­te­nii mei, po­tri­vit po­run­cii Mântu­i­to­ru­lui. Bu­cură-te, cel ce-mi în­chizi ochii ca să nu văd greşalele fra­te­lui meu; bu­cură-te, cel ce nu în­gă­dui să osândesc pe aproa­pele meu care alu­necă spre păcat. Bu­cură-te, cel ce eşti floare a Îm­părăţiei Ce­ru­ri­lor; bu­cură-te, cel ce eşti blândeţea care alungă frica.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 12

Ţi s-a dat har de la Ato­tpu­ter­ni­cul Dum­ne­zeu, Sfinte În­gere, aco­perişul meu, să mă păzeşti în toate căile mele, să nu se lo­vească pi­cio­rul meu de vreo pia­tră de po­tic­nire, până când mă voi înfăţişa îna­in­tea Lui Hris­tos-Dum­ne­zeu pe Care cu ne­tă­cute gla­suri toate pu­te­rile cereşti îi laudă cântând: Ali­luia!

Ico­sul 12

Laud mi­los­ti­vi­rea ta cea vred­nică de mi­rare şi po­go­rământul tău cel mare, cela ce eşti minte re­pede mişcă­toare şi slugă ne­ma­te­ri­al­nică a Dom­nu­lui; cele ce nu te îngreţoşezi de pă­ca­tele mele urât mi­ro­si­toare şi nu în­ce­tezi să aduci pen­tru mine ne­vred­ni­cul, sfin­tele tale ru­gă­ciuni către Preasfântul Dum­ne­zeu, Cel ce este în Trei Ipos­ta­suri, ca să nu pier în veci, ci să moşte­nesc Îm­părăţia Ce­rească. Bi­ne­voieşte dar să primeşti, din su­fleteştile mele vis­ti­e­rii, cântă­rile de laudă ce le aduc ţie:

Bucură-te, cel ce mă în­de­păr­tezi de pă­cate prin adu­ce­rea-aminte de în­fricoşătoa­rea ju­de­cată a Lui Dum­ne­zeu ce va să fie; bu­cură-te, cel ce mă în­demni să-mi pre­gă­tesc su­fle­tul ca pe o mi­reasă întru întâmpi­na­rea Prea­fu­mo­su­lui Mire Hris­tos. Bu­cură-te, cel ce de-a pu­ru­rea doreşti să mă în­tocmeşti ca pe o vred­nică că­mară de nuntă; bu­cură-te, cel ce ne­în­ce­tat mă înveţi să-mi aprind can­dela su­fle­tu­lui meu, ca îm­pre­ună cu fe­cio­rele cele înţelepte şi cu su­fle­tele drepţilor să intru în locaşul bu­cu­riei. Bu­cură-te, cel ce mă în­demni să-mi spăl îm­bră­că­min­tea mea cea mur­dară de pă­cate; bu­cură-te, cel ce mă ajuţi să mă îm­brăc în veşmântul ne­pri­hă­ni­rii şi al curăţeniei. Bu­cură-te, cel ce mij­loceşti la în­fricoşătoa­rea Ju­de­cată a lui Hris­tos să mă în­vred­ni­cesc să stau de-a dreapta Sa; bu­cură-te, cel ce iml­pori bu­nă­voinţa lui Dum­ne­zeu ca să mă nu­mere cu ceata aleşilor Săi. Bu­cură-te, cel ce în­demni şi pe vieţui­to­rii ce­ru­lui ce sunt îm­pre­ună cu tine, să se roage Dom­nu­lui, ca să mă sălăşlu­iască îm­pre­ună cu ei în Îm­părăţia Sa; bu­cură-te, păzi­to­rul meu cel bun şi treaz. Bu­cură-te, cel ce eşti bun îna­inte-stă­tă­tor, un cald fo­lo­si­tor şi ru­gă­tor pen­tru mine, pă­că­to­sul; bu­cură-te, cel ce după Dum­ne­zeu şi după Preasfânta Fe­cioară eşti pu­ter­nica mea nă­dejde.

Bucură-te, În­gere al Dom­nu­lui, nea­dor­mi­tul meu păzi­tor!

Con­da­cul 13

O, lu­mi­nată prea­slă­vită şi înţele­gă­toare, În­gere ai lui Dum­ne­zeu, primeşte această cântare de mulţumire şi de ce­rere, iar când va fi să mă scol din pământ ca să stau la Ju­de­cată, arată-ţi mi­los­ti­vi­rea asu­pra mea, a pă­că­to­su­lui, să stai langă mine, plin de linişte şi de bu­cu­rie, luând de la mine frica cu nă­dej­dea mântu­i­rii, ca să mă în­vred­ni­cesc să cânt îm­pre­ună cu tine în lăcaşurile Ra­i­u­lui, în vecii ve­ci­lor Îm­pă­ra­tu­lui Sla­vei, Celui mai îna­inte de veci: Ali­luia!

Се́й конда́къ глаго́лется три́жды. Та́же Икосъ 1-й и Конда́къ 1-й

Ru­gă­ciune

O, Sfinte În­gere, păzi­to­rul şi aco­pe­ri­to­rul meu cel bun! Cu inmă zdro­bită şi cu su­flet în­du­re­rat stau îna­in­tea ta şi mă rog: auzi-mă pe mine, pă­că­to­sul orb al lui Dum­ne­zeu, care au plâns mult şi cu la­crimi amare strig: să nu po­meneşti fă­ră­de­le­gile şi ne­dreptăţile cu care eu, ti­că­lo­sul, te mânii în toată ziua şi în tot cea­sul, săvârşind fapte mur­dare în faţa Zi­di­to­ru­lui meu Dum­ne­zeu. Fii mie mi­los­tiv şi nu te de­părta de mine, spur­ca­tul, până va veni vre­mea sfârşitu­lui meu. Trezeşte-mă din som­nul pă­ca­tu­lui şi ajută-mă cu ru­gă­ciu­nile tale să-mi pe­trec fără pri­hană cea­laltă vreme a vieţii mele şi să fac roade vred­nice de po­căinţă, păzeşte-mă de că­de­rile în pă­cate de moarte, ca să nu pier în dez­nă­dejde şi să nu se bu­cure vră­jmaşul de pier­za­rea mea. Stiu cu ade­vă­rat şi cu gura măr­tu­ri­sesc că nu este ni­meni ca tine, sfinte În­gere, pri­e­ten şi îna­inte-stă­tă­tor, apă­ră­tor şi bi­ru­i­tor. Stând în faţa Pres­to­lu­lui dum­ne­ze­iesc, roagă-te pen­tru mine, ne­tre­b­ni­cul şi decât toţi mai pă­că­to­sul, ca să nu-mi ia su­fle­tul în ziua când nu mă aştept şi în cea­sul când săvârşesc cele rele. Ci stai îna­inte, rugând pe Prea­mi­los­ti­vul Dum­ne­zeu şi Domn să-mi ierte pă­ca­tele pe care le-am făcut în viaţa mea cu fapta, cu cuvântul şi cu toate simţurile mele; şi cu ju­decăţile pe care le stie să mă mântu­iască; să mă pe­dep­sească aici după ne­gră­ita Sa milă, dar să nu mă vă­dească la dreapta Ju­de­cată şi să nu mă dea chi­nu­ri­lor veşnice. Să mă în­vred­ni­cească să duc roadă de multă po­căinţă, ca să pri­mesc cu vred­ni­cie Du­ne­ze­iasca Îm­părtăşanie. Pen­tru aceasta mai vârtos mă rog şi un ase­me­nea dar cu toată osârdia do­resc. Iar în în­fricoşatul ceas al morţii să fii langă mine, bunul meu păzi­tor, alungându-i pe în­tu­necaţii de­moni care vor veni să în­fricoşeze cu­tre­mu­ra­tul meu su­flet. Apără-mă de cur­sele lor când va fi să trec prin vă­mile vă­z­du­hu­lui pen­tru ca, păzit de tine, fără du­rere să ajung în Raiul, cel dorit de mine, unde feţele Sfinţilor şi ale Cereştilor Pu­teri laudă Pre­a­cin­sti­tul şi Prea­slă­vi­tul Nume în Tre­ime mărit a lui Dum­ne­zeu, al Ta­tă­lui şi al Fi­u­lui şi al Sfântu­lui Duh, Că­ruia I se cu­vine cin­stea şi în­chi­nă­ciu­nea în vecii ve­ci­lor. Amin!

Aca­tis­tul Sfântu­lui Înger Păzi­tor în limba Română
Alte im­nuri în limba Română