Con­da­cul 1

Cel ce verşi mir de mult preţ la toată lumea şi mie celui ne­vred­nic şi mai mult decât toţi pă­că­tos, dă­ruieşte-mi ca să-ţi aduc ţie cântare, Pă­rinte Nico­lae. Tu, ca cel ce ai în­drăz­nire către Dum­ne­zeu, slo­bozeşte-mă din toate ne­ca­zu­rile ca să cânt ţie:

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Ico­sul 1

Ară­tatu-te-ai în vis îm­pă­ra­tu­lui celui cin­sti­tor de Dum­ne­zeu şi pen­tru moar­tea vo­ie­vo­zi­lor ace­lora l-ai în­gro­zit pe el şi de­grab as­cultând de po­runca ta, Nico­lae, a po­run­cit ca să-i li­be­reze pe dânşii. Pen­tru aceea ei au fost cu­prinşi de bu­cu­rie şi de frică, iar eu cu dânşii gră­iesc ţie, Sfinte Nico­lae:

Bucură-te, capul cel sfinţit; bu­cură-te, cel ce ai sfărâmat capul cel di­a­vo­lesc cu ru­gă­ciu­nile tale. Bu­cură-te, slu­ji­to­rule al Îm­pă­ra­tu­lui tu­tu­ror; bu­cură-te, aju­tă­to­rul celor cre­din­cioşi. Bu­cură-te, în­tă­ri­rea Or­to­do­xiei; bu­cură-te, pier­ză­to­rul celor fără de lege. Bu­cură-te, cel ce eşti in­su­flat cu su­fla­rea Du­hu­lui Sfânt; bu­cură-te, cel ce ai pier­dut vi­fo­rul mulţimii ze­i­lor. Bu­cură-te, cel ce eşti dim­pre­ună vor­bi­tor cu în­ge­rii; bu­cură-te, izgo­ni­to­rul de­mo­n­i­lor. Bu­cură-te, gra­i­ule al dum­ne­zeieştilor cu­vinte; bu­cură-te, cel ce ai as­tu­pat gu­rile ere­ti­ci­lor.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 2

Pe pământ, al doi­lea Îna­in­te­mer­gă­tor te-ai ară­tat, Nico­lae, spre mus­tra­rea fă­ră­de­le­gi­lor; ci acela a mus­trat pe Irod, săvârşito­rul fă­ră­de­le­gii, iar tu ai ruşinat pe Arie cel orbit cu ere­sul; şi toată lumea ai voit să o curăţeşti de învăţătu­rile lui cele ne­drepte, şi turma; ta a o lu­mina, ca un pă­rinte şi învăţător. Pen­tru aceea cântăm lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Ico­sul 2

Vrând di­mi­ne­ata, Av­la­vie, după po­runca îm­pă­ra­tu­lui, să scoată pe cei legaţi din temniţă la tă­iere, tu, cu mi­nu­nile tale, mai îna­inte ai apu­cat prin vis şi în­gro­zindu-l pe el, ai zis: nimic să nu faci bărbaţilor aces­tora, că ne­vi­novaţi sunt spre tă­iere; pen­tru aceea şi noi cu dânşii grăim ţie, Nico­lae mă­rite:

Bucură-te, mare fa­că­to­rule de mi­nuni; bu­cură-te, gra­b­nic aju­tă­to­rule. Bu­cură-te, cald fo­lo­si­to­rule; bu­cură-te, cer­ce­tă­to­rul celor ne­căjiţi. Bu­cură-te, li­ma­nul cel lin al celor în­vi­foraţi; bu­cură-te, mângâierea celor ce plâng. Bu­cură-te, hră­ni­to­rul celor flămânzi; bu­cură-te, povăţui­to­rul celor orbi. Bu­cură-te, bogăţia să­ra­ci­lor; bu­cură-te, to­ia­gul cel tare al bătrâneţilor. Bu­cură-te, cu­nuna Bi­se­ri­cii; bu­cură-te, pă­rin­tele să­ra­ci­lor şi bun dă­ru­i­to­rule.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 3

Am auzit, Nico­lae, de mi­nu­nile tale şi m-am spăimântat, că de bu­cu­rie şi de frică fiind cu­prins, ce am a răs­punde, nu mă pri­cep. Ci tu, cu ru­gă­ciu­nile tale cele treze, lu­mi­nează-mi min­tea ca să cânt lui Dum­ne­zeu dim­pre­ună cu tine: Ali­luia!

Ico­sul 3

Arhan­ghe­lii cu în­ge­rii se mi­nu­nează, pă­rinte, de cre­dinţa ta cea tare către Dum­ne­zeu; apos­to­lii cu pro­o­ro­cii se laudă cu tine; oa­me­nii cei drep­t­cre­din­cioşi spre tine au naă­dejde. Pen­tru aceasta şi eu, deŞi sunt ne­vred­nic, gră­iesc ţie, Sfinte Nico­lae:

Bucură-te, cel ce îm­pre­ună-lo­cu­i­tor eşti cu în­ge­rii; bu­cură-te, cel ce aduci în­tris­tare di­a­vo­li­lor. Bu­cură-te, cel ce eşti slu­ji­i­tor ase­me­nea lui Gri­go­rie Te­o­lo­gul în preoţie; bu­cură-te, cu Ioan Gură de Aur dim­pre­ună vor­bi­torule. Bu­cură-te, pri­e­te­nul ma­re­lui Va­sile; bu­cură-te, că dim­pre­ună cu dânşii tai ere­su­rile. Bu­cură-te, cel ce porţi o cre­dinţă cu dânşii; bu­cură-te, că faci mi­nuni spre îm­pă­care. Bu­cură-te, că tu cureţi lumea de mulţimea ze­i­lor; bu­cură-te, cel ce ai vor­bit mai di­na­inte des­pre cin­sti­rea Năs­că­toa­rei de Dum­ne­zeu în Bi­se­rică. Bu­cură-te, că ruşinând pe Arie înşelă­to­rul la sobor l-ai în­vins; bu­cură-te, că pe fe­cioa­rele ace­lea le-ai oprit de la îm­pre­u­na­rea cea desfrânată cu aju­to­rul tău.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 4

O, mare fa­că­to­rule de mi­nuni Nico­lae, deşi pe fe­cioa­rele ace­lea vrea tatăl lor să le dea, pen­tru să­ra­cie, la desfrânare, tu, pă­rinte, mai îna­inte apucând, aur din des­tul ta­tă­lui lor ai dat. Pen­tru aceea, ne­pri­cepând ei de unde se făcea aceasta, minunându-se, au cântat lui Dum­ne­zeu cânta­rea: Ali­luia!

Ico­sul 4

Ca să arăţi a ta mare mi­los­ti­vire către cei să­raci, prea­fe­ri­cite, bătrânului noap­tea întru as­cuns trei le­gă­turi de gal­beni de aur ai dat, iz­bă­vindu-l pe el şi pe fe­tele lui de la că­de­rea în păcat. Pen­tru aceea auzi de la toţi:

Bucură-te, vis­ti­e­ria milei lui Dum­ne­zeu; bu­cură-te, pri­mi­rea mai îna­inte a cunoştinţei Lui. Bu­cură-te, daă­tă­to­rule al bu­nătăţilor lui Dum­ne­zeu; bu­cură-te, hrana şi bu­cu­ria celor ce aleargă către tine. Bu­cură-te, pâine de hrană ne­împuţinată celor lipsiţi; bu­cură-te, bogăţie de Dum­ne­zeu dă­ru­ită celor ce vieţuiesc în lipsă pe pământ. Bu­cură-te, ri­di­ca­rea gra­b­nică a să­ra­ci­lor; bu­cură-te, lim­pede cu­ge­tare celor ne­căjiţi. Bu­cură-te, că eşti blând as­cul­tă­tor celor ne­pu­tin­cioşi; bu­cură-te, dul­ceaţă a toată lumea. Bu­cură-te, mi­rele celor trei fete; bu­cură-te, iz­bă­vi­to­rul ne­ca­zu­ri­lor mele cu ru­gă­ciu­nile tale.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 5

Către bi­se­rica ta mergând oarecând Va­sile, sârgu­indu-se să-ţi aducă dar, a fost răpit de aga­reni şi l-au dat pe el ostaşii lui Amira stăpânului lor spre slu­jbă; iar părinţii lui, deşi erau în­tristaţi, însă n-au în­ce­tat a în­drepta către tine ru­gă­ciuni şi, trecând ziua praz­ni­cu­lui tău, de către seară, l-ai pus pe el îna­in­tea lor şi, văzând ei această mi­nune, cu tine cântare de bu­cu­rie lui Dum­ne­zeu cântau: Ali­luia!

Ico­sul 5

Mergând fiul lui Agri­cola să dea un pahar lui Amira a stat îna­in­tea lui cu frică; iar tu, pă­rinte, rugat fiind de părinţii lui l-ai iz­bă­vit pe el din mâinile lui în acel ceas; pen­tru aceea cu dânşii grăim ţie, Nico­lae, ca unui bun păs­tor:

Bucură-te, ie­rar­hul Dom­nu­lui; bu­cură-te, lu­mi­nată pro­po­vă­du­ire a creşti­nătăţii. Bu­cură-te, cel ce porţi nume de bi­ruinţă; bu­cură-te, stârpi­rea pa­ti­mi­lor celor ne­ro­di­toare. Bu­cură-te, adu­ce­rea de roadă a po­mi­lor celor du­hov­niceşti; bu­cură-te, în­drep­tă­to­rul drep­t­cre­din­cioşilor. Bu­cură-te, pră­da­rea păgânătăţii; bu­cură-te, doc­to­rul cel fără de plată. Bu­cură-te, că în dar ai luat, în dar împarţi tă­mă­du­iri; bu­cură-te, al celor ne­pu­tin­cioşi bun păs­tor. Bu­cură-te, cel ce izgoneşti din­tre noi pe slu­ji­to­rii cei di­a­voleşti; bu­cură-te, desfă­ta­rea a toată lumea.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 6

Minu­nată s-a ară­tat naşterea ta, Nico­lae, cre­din­cios fiind tu pe pământ, din vre­mea naşterii tale; că ai supt numai din sânul cel drept şi de la sânul mai­cii tale te-ai cu­nos­cut fă­că­tor de mi­nuni; pen­tru aceea şi acum cu tine cântăm lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Ico­sul 6

De îm­pre­su­ră­rile di­a­voleşti iz­băveşte pe oa­meni, pă­rinte, cu ru­gă­ciu­nile tale, cel ce cu râurile su­do­ri­lor tale ai stins mulţimea ze­i­lor celor păgâni; pen­tru aceea şi acum dă­ruieşte vin­de­cări ne­pu­tinţelor noas­tre, ie­rarhe, ca să te lă­u­dăm pe tine zicând:

Bucură-te, Nico­lae; bu­cură-te, fa­că­to­rule de mi­nuni. Bu­cură-te, ie­rarhe; bu­cură-te, pre­a­cu­vi­oase. Bu­cură-te, prea­fe­ri­cite; bu­cură-te, cel ce eşti cu nume mare. Bu­cură-te, prea­mă­rite; bu­cură-te, hră­ni­to­rul pos­ti­to­ri­lor. Bu­cură-te, învăţător al înfrânării; bu­cură-te, în­drep­ta­rea celor ră­tăciţi. Bu­cură-te, că alt­ceva nu ştim să grăim fără numai: bu­cură-te; bu­cură-te, că prin tine ne în­des­tu­lăm de lu­mină.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 7

Având vi­cleană cunoştinţă, Arie a în­ce­put a învăţa ere­su­rile cele fără de Dum­ne­zeu şi a in­trat în turma ta, ca un lup, vrând ca o fiară să o apuce; dar tu, pre­a­lă­u­date, de­grab alergând către Stăpânul, cu ru­gă­ciu­nile tale ai izgo­nit toată ne­bu­nia lui şi ca pe o fiară cum­plită l-ai sur­pat. Pen­tru aceea cu tine, Nico­lae, cântăm lui Dum­ne­zeu, Celui ce ţi-a dat ţie această pu­tere: Ali­luia!

Ico­sul 7

Mai îna­inte îm­po­tri­vindu-te ere­su­lui lui Arie, cel de trei ori bles­te­mat, ai ruşinat a lui fără de Dum­ne­zeu învăţătură şi ca pe al doi­lea Iuda surpându-l l-ai lăsat. Pen­tru aceea şi noi grăim ţie ne­în­ce­tat:

Bucură-te, întâis­tă­tă­to­rule pe sca­u­nul Mi­re­lor; bu­cură-te, mare ie­rarh al Li­chiei. Bu­cură-te, cale ne­ră­tă­cită a celor ce înoată pe mare; bu­cură-te, tim­pan, care dai sunet de dum­ne­ze­iască glă­su­ire. Bu­cură-te, chim­val bine ră­su­nă­tor; bu­cură-te, trâmbiţa Sfin­tei Tre­imi. Bu­cură-te, că ai stri­cat trâmbiţa ere­su­ri­lor lui Arie; bu­cură-te, zicea ţie Con­stan­tin. Bu­cură-te, a grăit ţie Av­la­vie; bu­cură-te, a adus ţie tatăl cu fe­tele. Bu­cură-te, au grăit Agri­cola cu Va­sile; bu­cură-te, că prin tine de mânia po­to­pu­lui iz­bă­vindu-ne, pace cu Dum­ne­zeu aflăm.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 8

Minune dum­ne­ze­iască te-ai ară­tat, fe­ri­cite, celor ce aler­gau la bi­se­rica ta, de Dum­ne­zeu pur­tă­to­rule, de multe fe­luri de ne­ca­zuri şi nă­vă­liri iz­bă­vindu-i, pă­rinte, pe cei ce după Dum­ne­zeu, spre tine cu cre­dinţă şi-au pus nă­dej­dea, cântând: Ali­luia!

Ico­sul 8

Ca cel ce ai în­drăz­nire către Hris­tos, Nico­lae, că turma Lui pazeşti de lupii cei văzuţi şi ne­văzuţi şi de către cei ce scăpă sub aco­pe­rământul tău nu te în­torci, şi nouă celor ce sun­tem în­vă­luiţi de gânduri şi de lu­cruri vi­clene, dă-ne mână de aju­tor, pă­rinte, ca să te lă­u­dăm pe tine zicând:

Bucură-te, Nico­lae pre­a­lă­u­date; bu­cură-te, în­tă­ri­rea Mi­re­lor. Bu­cură-te, po­doaba Li­chiei; bu­cură-te, cârmu­i­to­rule cel bun. Bu­cură-te, că dim­pre­ună cu în­ge­rii salţi; bu­cură-te, căci cu ar­han­ghe­lii te ve­seleşti. Bu­cură-te, că fără ma­te­rie cu he­ru­vi­mii slujeşti Fă­că­to­ru­lui; bu­cură-te, că pe Arie, di­a­vo­lul cel în­tru­pat, l-ai sur­pat. Bu­cură-te, cel ce dă­ruieşti bun miros; bu­cură-te, cel ce res­pingi mi­ro­sul cel rău. Bu­cură-te, al­be­ală, care speli pa­ti­mile; bu­cură-te, roşeală, care aco­peri pă­ca­tele.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 9

Nu pri­ce­pem de unde vom în­cepe a-ţi aduce laudă, pă­rinte. Care cântare îţi vom cânta? Sau cu ce cu­nuni te vom în­cu­nuna? Că, de ne vom aduce aminte de vo­ie­vozi, ne mi­nu­năm; de Va­sile, ne mirăm; des­pre fe­cioa­rele ace­lea, nu ne pri­ce­pem ce să grăim; de toţi numai ne mi­nu­nam şi îm­pre­ună cu tine lui Dum­ne­zeu, Celui ce ţi-a dat ţie cele prea­mă­rite, laudă îi tri­mi­tem, cântând cânta­rea: Ali­luia!

Ico­sul 9

Văzând Stăpânul a toate nea­mul ome­nesc pierzându-se cu ere­sul ne­bu­niei lui Arie, pe tine te-a dat mus­tră­tor ne­bu­niei lui. Dar tu, pă­rinte, de la masa învăţătu­rii dum­ne­zeieşti, ca pe un urât l-ai le­pă­dat; iar pe noi cu fă­ră­mi­tu­rile Or­to­do­xiei ne mi­luieşte, ca să cântăm ţie:

Bucură-te, Nico­lae, Isra­e­lul cel nou; bu­cură-te, sabie ascuţită, care tai ne­dum­ne­zei­rea. Bu­cură-te, în­tă­ri­rea cre­din­cioşilor; bu­cură-te, omorârea celor fără de lege. Bu­cură-te, cel ce ai luat Duhul Sfânt ca un po­rumb; bu­cură-te, cel ce îneci du­hu­rile cele vi­clene în marea cea de foc. Bu­cură-te, po­rum­be­lul Dom­nu­lui; bu­cură-te, cursă prin­ză­toare asu­pra celui vi­clean. Bu­cură-te, cel ce dă­ruieşti celor legaţi slo­bo­zire; bu­cură-te, că ai legat ere­su­rile cele fără de Dum­ne­zeu. Bu­cură-te, că des­chizi gu­rile or­to­docşilor; bu­cură-te, că legi gu­rile celor vi­cleni.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 10

Auzit-am pe Va­sile acela gră­ind şi îna­in­tea tu­tu­ror spunând mi­nu­nile tale, pe care le-ai făcut cu dânsul, pă­rinte; şi minunându-ne, am prea­mă­rit pu­te­rea ta cea dată ţie de Dum­ne­zeu; că tu, ca un bun păs­tor, de­grab alergi către cei ce te roagă pe tine şi pen­tru toţi te rogi lui Dum­ne­zeu şi Stăpânului cântând: Ali­luia!

Ico­sul 10

Izbăveşte-ne, pă­rinte, cu ru­gă­ciu­nile tale, ca şi pe Va­sile acela. Auzi-ne, pre­a­cu­vi­oase, cu auzul tău, pre­cum ai auzit pe vo­ie­vo­zii cei legaţi. Dă-ne mână de aju­tor, Nico­lae, pre­cum ai dat celor ce fu­se­seră în­vă­luiţi în mare, ca să gră­iesc ţie aces­tea:

Bucură-te, al doi­lea Moise; bu­cură-te, tablă du­hov­ni­cească. Bu­cură-te, haina preoţiei; bu­cură-te, mai îna­inte ară­tă­to­rul dreptăţii. Bu­cură-te, în­tu­ne­că­to­rul ne­dreptăţii; bu­cură-te, de Dum­ne­zeu în­cu­nu­nate ie­rarhe. Bu­cură-te, cel ce în­grădeşti gu­rile celor huli­tori de Dum­ne­zeu; bu­cură-te, lu­mina cea aprinsă cu dum­ne­ze­iască vă­paie. Bu­cură-te, că ai stins vă­paia cea di­a­vo­lească; bu­cură-te, aur de Dum­ne­zeu lă­mu­rit. Bu­cură-te, că ai afun­dat pe sa­tana, ca plum­bul în adânc; bu­cură-te, măr­gă­ri­tar mult-lu­mi­nos.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 11

Tu eşti păs­to­rul cel bun, Nico­lae, că pe turma ta o povăţuieşti către păşsunea cea du­hov­ni­cească şi din iz­vo­rul ra­i­u­lui o adăpi pe ea. Pen­tru aceea îm­pre­ună cu tine cântăm lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Ico­sul 11

Pom al ra­i­u­lui fiind, fe­ri­cite, că ai stâlpări de ru­gă­ciuni ne­în­ce­tate către Dum­ne­zeu, dă-ne nouă sub umbra ace­lora tot­dea­una a ne umbri ca să grăim ţie:

Bucură-te, vieţui­to­rule în locaşul Celui Pre­î­nalt; bu­cură-te, cel ce ai îne­cat pe fiii di­a­voleşti. Bu­cură-te, păzi­to­rul rându­ie­lii tale; bu­cură-te, mi­tro­po­lite. Bu­cură-te, că ai ruşinat bas­mul ere­su­ri­lor lui Arie; bu­cură-te, maica mu­lîi­mii po­poa­re­lor pământeşti. Bu­cură-te, rana mulţimii di­a­vo­li­lor; bu­cură-te, pă­rinte şi în­vă­tă­to­rule. Bu­cură-te, că pe das­că­lul ere­su­ri­lor l-ai ruşinat; bu­cură-te, cel ce ai cin­stit ca­runteţile, în­fru­museţându-le cu înţelep­ciune du­hov­ni­cească. Bu­cură-te, cel ce ai ruşinat ca­runteţilele lui Arie cele urâte; bu­cură-te, că prin tine ne-am învăţat a ne în­china Zi­di­to­ru­lui în Tre­ime.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 12

Înţelep­ciu­nea ta cea întru tot cin­stită pe Arie cel ră­tă­cit l-a ruşinat, şi min­tea ta a stri­cat mulţimea ze­i­lor; mântuieşte şi su­fle­tele noas­tre cele ră­tă­cite şi ne învăţa a cânta cu tine lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Ico­sul 12

Cu inima ne-am spăimântat, cu su­fle­tul ne-am tul­bu­rat, cu limba nu pri­ce­pem ce să grăim, fără numai aces­tea:

Bucură-te, cel ce eşti mai mare între preoţi; bu­cură-te, cel ce eşti întâis­tă­tă­tor pe sca­u­nul Mi­re­lor. Bu­cură-te, îm­pre­ună-şeză­to­rule pe scaun cu apos­to­lii; bu­cură-te, cel ce eşti lu­mină îna­ltă. Bu­cură-te, cel ce ai sur­pat înălţăriie gându­ri­lor celor di­a­voleşti ale lui Arie celui bârfi­tor; bu­cură-te, ră­dă­cina dum­ne­ze­ies­cu­lui pom. Bu­cură-te, că ai tăiat ră­dă­cina ere­su­ri­lor sa­ta­nei; bu­cură-te, pomul cel sădit de în­geri. Bu­cură-te, cel ce ai în­cu­iat pe în­ge­rul sa­ta­nei întru adânc; bu­cură-te, liman lin al celor în­vă­luiţi. Bu­cură-te, bun car­mu­i­tor al co­ra­biei celei du­hov­niceşti; bu­cură-te, că prin tine ne în­vred­ni­cim de viaţa cea fără de sfârşit.

Bucură-te, Sfinte Ie­rarhe Nico­lae, mare fă­că­tor de mi­nuni!

Con­da­cul 13

O, prea­mi­nu­nate pă­rinte Nico­lae, plângem şi aler­găm către al tău spri­jin, aducând ţie acum această puţină ru­gă­ciune, ca să ne iz­băveşti de chi­nul cel de veci cu ru­gă­ciu­nile tale, ie­rarhe pre­a­lă­u­date, şi ne în­vred­niceşte veşnicei îm­părăţii, ca dim­pre­ună cu tine să cântăm cânta­rea lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Се́й конда́къ глаго́лется три́жды. Та́же Икосъ 1-й и Конда́къ 1-й

Ru­gă­ciune

O, prea­bu­nule pă­rinte Nico­lae, păs­to­rul şi învăţăto­rul celor ce aleargă cu cre­dinţă către a ta fo­lo­sire şi cu fi­er­binte ru­gă­ciune te cheamă pe tine, sârguieşte de­grabă a le ajuta; iz­băveşte turma lui Hris­tos de lupii cei ce o ră­pesc pe ea, şi toate părţile creştineşti le ocroteşte şi le păzeşte prin sfin­tele tale ru­gă­ciuni de gâlce­vile lumeşti, de cu­tre­mur, de ve­ni­rea altor nea­muri, de robie şi de răz­bo­iul cel din­tre noi, de foa­mete, de potop, de sabie, de boală şi de moarte gra­b­nică; şi pre­cum ai mi­luit pe cei trei bărbaţi care ăe­deau în temniţă şi i-ai iz­bă­vit pe ei de mânia îm­pă­ra­tu­lui şi de tă­ie­rea sa­biei, aşa ne mi­luieşte şi pe noi cei ce cu min­tea, cu cuvântul şi cu lu­crul sun­tem întru în­tu­ne­ri­cul pă­ca­te­lor şi ne iz­băveşte de mânia lui Dum­ne­zeu şi de chi­nul cel veşnic ca, prin so­li­rea ta, cu aju­to­rul, cu mila şi cu harul lui Hris­tos, Dum­ne­zeu să ne dea viaţă lină şi fără de păcat, ca să vieţuim în ve­a­cul acesta, şi de par­tea stă­rii de-a stânga să ne iz­bă­vească, şi în par­tea de-a dreapta, îm­pre­ună cu toţi sfinţii, să ne în­vred­ni­cească. Amin.

Aca­tis­tul Sfântu­lui Ie­rarh Nico­lae, Ar­hi­e­pi­sco­pul Mi­re­lor Li­chiei în limba Română
Alte im­nuri în limba Română