Con­da­cul 1

Făca­to­rule de mi­nuni şi prea­mi­nu­nate Cu­vi­o­sule cel ales al lui Hris­tos, gra­b­nic aju­tă­to­rule şi ru­gă­to­rule al nos­tru, Sfinte Pă­rinte Se­ra­fime, mă­rind pe Dom­nul cel ce te-a prea­slă­vit pe tine, cântare de laudă iţi adu­cem ţie. Tu dar, ca cel ce ai mare în­drăz­ne­ală către Dom­nul, din toate ne­vo­ile slo­bozeşte-ne pe noi, cei care stri­găm către tine:

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Ico­sul 1

Cre­a­to­rul în­ge­ri­lor te-a ales pe tine de la în­ce­put ca să prea­slăveşti prin viaţa ta cea mi­nu­nată Nu­mele Sfin­tei Tre­imi, căci te-ai ară­tat cu ade­vă­rat înger pe pământ şi se­ra­fim în trup şi, ca o rază pre­a­lu­mi­nată a veşni­cu­lui soare al dreptăţii, viaţa ta a stră­lu­cit. Iar noi văzând ne­voinţele tale cele pre­a­lă­u­date, cu ev­la­vie şi cu bu­cu­rie ţie cântăm aces­tea:

Bucură-te, drep­ta­rul cre­dinţei şi al ev­la­viei; bu­cură-te, chi­pul blândeţei şi al sme­re­niei. Bu­cură-te, mă­ri­rea cea prea­slă­vită a drepţilor; bu­cură-te, mângâierea cea lină a mâhniţilor. Bu­cură-te, lauda prea­iu­bită a mo­na­hi­lor; bu­cură-te, aju­to­ra­rea prea­mi­nu­nată a tră­i­to­ri­lor în lume. Bu­cură-te, slava şi apă­ra­rea ţării Ruseşti; bu­cură-te, îm­po­do­bi­rea Sfântă a pământu­lui Tam­bo­vu­lui.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 2

Văzând maica ta pre­a­cu­vi­oasă, Pă­rinte Se­ra­fime, dra­gos­tea ta cea fi­er­binte către viaţa că­lu­gă­rească, a cu­nos­cut voia Dom­nu­lui cea Sfântă pen­tru tine şi, ca pe un dar desăvârşit lui Dum­ne­zeu aducându-te, te-a bi­ne­cuvântat pe calea cea în­gustă a că­lu­gă­riei cu a sa Sfântă cruce pe care tu ai pur­tat-o la piept până la sfârşitul vieţii, arătându-ţi dra­gos­tea ta cea mare către Cel ce s-a răs­tig­nit pen­tru noi, Hris­tos, Dum­ne­zeul nos­tru, că­ruia toţi cu umi­linţă să-I cântăm: Ali­luia!

Ico­sul 2

Cuget ce­resc ţi s-a dă­ruit ţie, Sfinte al lui Dum­ne­zeu, căci din ti­nereţile tale, ne­con­te­nit nă­zu­ind la cele cereşti, ai lăsat casa pă­rin­tească pen­tru îm­părăţia lui Dum­ne­zeu şi ade­vă­rul ei. Pen­tru aceasta primeşte de la noi la­u­dele aces­tea:

Bucură-te, fiu de Dum­ne­zeu ales, al oraşului Kursk; bu­cură-te, al părinţilor celor cu­cer­nici odra­slă prea­slă­vită. Bu­cură-te, cel ce ai moştenit virtuţile mai­cii tale; bu­cură-te, cel ce ai învăţat de la dânsa ev­la­via şi ru­gă­ciu­nea. Bu­cură-te, că de la maica ta la lupte du­hov­niceşti, cu cru­cea ai fost bi­ne­cuvântat; bu­cură-te, că până la moarte această bi­ne­cuvântare cu sfinţenie o ai păs­trat. Bu­cură-te, că din dra­goste către Dom­nul casa pă­rin­tească o ai lăsat; bu­cură-te, cel ce fru­museţile lumii aces­teia de nimic le-ai so­co­tit.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 3

Din ti­nereţile tale pu­te­rea celui Prea­î­nalt cu ade­vă­rat te-a aco­pe­rit, pre­a­cu­vi­oase, tu, căzând din înălţimea bi­se­ri­cii, ne­vă­tă­mat păzindu-te pe tine Dom­nul, iar atunci când de boală cum­plit pă­ti­meai, însăşi Stapâna lumii s-a ară­tat aducându-ţi vin­de­care din ce­ruri căci din prun­cie drept ai slu­jit lui Dum­ne­zeu ne­în­ce­tat cântându-I: Ali­luia!

Ico­sul 3

Având stă­ruinţa către lu­cra­rea vieţii că­lu­găreşti celei ase­me­nea în­ge­ri­lor, ai mers la Sfânta ce­tate a Ki­e­vu­lui pen­tru a te în­china Cuvioşilor de la Pe­cer­ska, pri­mind din gura Cu­vi­o­su­lui Do­si­tei po­runca să-ţi în­drep­tezi calea ta în Pus­tia Sa­ro­vu­lui, căci cu cre­dinţă ve­nind de de­parte ai să­ru­tat acel Sfânt loc şi, acolo sălăşlu­indu-te, ai sfârşit viaţa ta cea plă­cută lui Dum­ne­zeu. Iar noi minunându-ne de o aşa pur­tare de grija a lui Dum­ne­zeu pen­tru tine, cu umi­linţă iţi cântăm:

Bucură-te, cel ce de lu­measca deşer­tă­ciune te-ai le­pa­dat; bu­cură-te, cel ce pa­tria ce­rească cu ar­doare o ai dorit. Bu­cură-te, că pe Hris­tos din toată inima L-ai iubit; bu­cură-te, căci jugul cel bun al lui Hris­tos asu­pra ta l-ai luat. Bu­cură-te, cel ce ai fost desăvârşit as­cul­tă­tor; bu­cură-te, păzi­to­rul cel ade­vă­rat de po­run­cile dum­ne­zeieşti. Bu­cură-te, cel ce min­tea şi inima ta, prin ru­gă­ciune, către Dum­ne­zeu le-ai în­tă­rit; bu­cură-te, stâlpul cel ne­clin­tit al Or­to­do­xiei.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 4

Vifo­rul nă­pas­te­lor celor rele po­to­lindu-l, ai stră­bă­tut toată calea cea în­gustă şi în­du­re­rată a ne­voinţei că­lu­găreşti purtând jugul vieţii pus­t­niceşti al zăvorârii, al tă­ce­rii şi al pri­ve­ghe­rii de multe nopţi şi ast­fel, prin harul dum­ne­ze­iesc urcând din pu­tere în pu­tere, de la fapte către con­tem­pla­rea lui Dum­ne­zeu, te-ai mutat în locaşurile de sus unde cu în­ge­rii îi cânţi lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Ico­sul 4

Auzind şi văzând viaţa ta cea Sfântă, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, obştea toată s-a mirat de tine şi, ve­nind, lua învăţătură din cu­vin­tele şi din fap­tele tale slă­vind pe Dom­nul cel ce este mi­nu­nat întru Sfinţii Săi. Iar noi cu cre­dinţă şi cu dra­goste te lă­u­dăm, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte, cântându-ţi aşa:

Bucură-te, cel ce cu totul jertfă lui Dum­ne­zeu te-ai adus; bu­cură-te, cel ce înălţimea ne­pă­ti­mi­rii ai ajuns. Bu­cură-te, ostaşule al lui Hris­tos, cel cu bună bi­ruinţă; bu­cură-te, bun şi cre­din­cios slu­ji­tor al Ce­res­cu­lui Stăpân. Bu­cură-te, îna­inte stă­tă­to­rule cel ne­în­fri­cat pen­tru noi către Dom­nul; bu­cură-te, ru­gă­to­rule al nos­tru cel ne­o­bo­sit către Năs­că­toa­rea de Dum­ne­zeu. Bu­cură-te, al cri­nu­lui din pus­tie mi­nu­nată mi­reasmă; bu­cură-te, al ha­ru­lui dum­ne­ze­iesc vas fără pri­hană.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 5

Lumina dum­ne­ze­iască a stră­lu­cit în casa ta, pre­a­cu­vi­oase, atunci când tu, bol­nav fiind şi pe patul morţii zăcând, însăşi Pre­a­cu­rata Fe­cioara a venit la tine cu Sfinţii Apos­toli Petru şi Ioan şi a zis: "Acesta este din nea­mul meu!"- şi s-a atins de capul tău. În­dată dar, făcându-te să­nă­tos, cu mulţumire lui Dum­ne­zeu ai cântat: Ali­luia!

Ico­sul 5

Văzând pizma­sul nea­mu­lui ome­nesc viaţa ta cea cu­rată şi Sfântă, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, a vrut să te pi­ardă pe tine trimiţând asu­pra ta oa­meni răi care fără milă te-au bătut lasându-te abia viu. Tu însă, Pă­rinte Se­ra­fime, ca un miel blând pe toate le-ai în­du­rat rugându-te Dom­nu­lui pen­tru pri­go­ni­to­rii tăi. De aceea, minunându-ne de a ta ne­ră­u­tate, noi toţi iţi cântăm ţie:

Bucură-te, căci cu blândeţea şi sme­re­nia ta lui Hris­tos Dum­ne­zeu I-ai fost ur­mă­tor; bu­cură-te, căci cu ne­ră­u­ta­tea ta pe duhul răutăţii l-ai bi­ruit. Bu­cură-te, al curăţiei su­fleteşti şi trupeşti sârgu­in­cios păzi­tor; bu­cură-te, pus­t­nice cu da­ru­rile Du­hu­lui pli­nit. Bu­cură-te, as­ce­tule de Dum­ne­zeu prea­slă­vit şi îna­inte vă­ză­tor; bu­cură-te, povăţui­to­rule al mo­na­hi­lor cel mi­nu­nat şi de Dum­ne­zeu înţelepţit. Bu­cură-te, a Sfin­tei Bi­se­rici laudă şi bu­cu­rie; bu­cură-te, a Mă­nas­ti­rii Sa­ro­vu­lui slavă şi lă­u­dare.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 6

Pustia Sa­ro­vu­lui pro­po­vă­duieşte ne­voinţele şi os­te­ne­lile tale, de Dum­ne­zeu pur­tă­to­rule, plă­cu­tule al lui Hris­tos, căci desişurile şi pă­du­rile ei de bună mi­reasmă cu ru­gă­ciu­nea ta le-ai um­plut. Urmând lui Ilie, pro­o­ro­cul lui Dum­ne­zeu, şi Bo­te­ză­to­ru­lui Ioan, te-ai ară­tat vlăs­tar pus­tiei mult ro­di­toare prin da­ru­rile Du­hu­lui Sfânt cu a cărui pu­tere multe şi prea­slă­vite fapte ai săvârşit, în­demnând pe cre­din­cioşi să-I cânte lui Dum­ne­zeu, dă­tă­to­ru­lui de bu­nătăţi: Ali­luia!

Ico­sul 6

Răsă­rit-a întru tine, fe­ri­cite Se­ra­fime, un nou ales de Dum­ne­zeu, vă­ză­tor ase­me­nea lui Moise căci, fără pri­hană slu­ji­rea la al­ta­rul Dom­nu­lui săvârşind, te-ai în­vred­ni­cit a-L vedea pe Hris­tos în Bi­se­rică, cu pu­te­rile cele ne­trupeşti ve­nind. Iar noi, de această bu­nă­voinţă a lui Dum­ne­zeu minunându-ne, iţi cântăm ţie aces­tea:

Bucură-te, vă­ză­to­rule de Dum­ne­zeu prea­slă­vit; bu­cură-te, cel ce cu Lu­mina cea în­treit stră­lu­cită ai fost lu­mi­nat. Bu­cură-te, al Preasfin­tei Tre­imi slu­ji­tor cre­din­cios; bu­cură-te, al Du­hu­lui Sfânt lăcaş îm­po­do­bit. Bu­cură-te, cel ce pe Hris­tos îm­pre­ună cu în­ge­rii, cu ochii trupeşti L-ai văzut; bu­cură-te, că încă în tru­pul cel pu­tre­zi­tor fiind, dul­ceaţa Ra­i­u­lui mai îna­inte ai gus­tat. Bu­cură-te, cel ce cu pâinea vieţii ai fost în­des­tu­lat; bu­cură-te, cel ce cu apa ne­mu­ri­rii ai fost adă­pat.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 7

Voind iu­bi­to­rul de oam­neni, Dum­ne­zeu să arate întru tine, pre­a­cu­vi­oase, a Sa ne­spusă mi­los­ti­vire către oa­meni, cu ade­vă­rat lu­mi­nă­tor de Dum­ne­zeu stră­lu­cit te-ai ară­tat, căci cu fap­tele şi cu­vin­tele tale pe toţi îi aduci la ev­la­via şi la dra­gos­tea dum­ne­ze­iască. Ast­fel, cu stră­lu­ci­rea fap­te­lor tale fiind lu­minaţi şi cu pâinea învăţătu­rii tale fiind în­des­tulaţi, pe tine cu sârguinţă te mărim şi lui Hris­tos, Celui ce te-a prea­slă­vit pe tine îi cântăm: Ali­luia!

Ico­sul 7

Văzându-te pe tine nou ales al lui Dum­ne­zeu, din lo­curi în­de­păr­tate au aler­gat la tine cre­din­cioşii în ne­ca­zuri şi su­fe­rinţe fiind, iar tu pe cei apăsaţi de nevoi nu i-ai de­păr­tat, re­vărsând vin­de­cari, dă­ru­ind ali­nare, cu ru­gă­ciu­nile pen­tru ei mij­lo­cind. Pen­tru aceasta în tot pământul ru­sesc ves­tea mi­nu­ni­lor tale se răspândea, iar fiii tăi du­hov­niceşti te slă­veau pe tine aşa:

Bucură-te, păs­to­rul nos­tru cel bun; bu­cură-te, pă­rinte mi­los­tiv şi blând. Bu­cură-te, le­cu­i­to­rul nos­tru cel gra­b­nic aju­tă­tor şi plin de har; bu­cură-te, tă­mă­du­i­to­rul ne­pu­tinţelor noas­tre cel mi­los­tiv. Bu­cură-te, în nevoi şi îm­pre­su­rari gra­b­nic aju­tă­to­rule; bu­cură-te, mai îna­inte vă­za­to­rule al celor ce vor să fie. Bu­cură-te, îna­inte vă­ză­to­rule şi mus­tră­to­rule al greşea­le­lor celor as­cunse.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 8

Stră­ină mi­nune vedem la tine, pre­a­cu­vi­oase, căci, îm­po­vă­rat de ani, slă­bit şi obo­sit fiind, o mie de zile şi o mie de nopţi pe pia­tră în ru­gă­ciune ai pe­tre­cut. Cine este dar în­dreptăţit să ves­tească su­fe­rinţele şi lup­tele tale pe care le-ai răb­dat, fe­ri­cite Pă­rinte, ridicându-ţi mâinile către Dum­ne­zeu, pe Ama­lec cel în­chi­puit bi­ru­indu-l şi Dom­nu­lui cântându-I: Ali­luia!

Ico­sul 8

"Întru totul eşti do­rire, întru totul dul­ceaţă, prea­dulce Ii­suse!" - Aşa stri­gai în ru­gă­ciune, Pă­rinte, în liniştea de­plină a pus­tiei tale. Iar noi, cei în­tu­necaţi cu deşer­tă­ciu­nile şi în pă­cate toată viaţa pe­trecând, dra­gos­tea ta către Dum­ne­zeu prea­mă­rim şi ţie iţi cântăm aşa:

Bucură-te, mij­lo­ci­to­rul mântu­i­rii celor ce te iu­besc şi te cin­stesc pe tine; bu­cură-te, cel ce aduci pe pă­cătoşi la în­drep­tare. Bu­cură-te, si­has­tru tăcut şi prea­mi­nu­nat; bu­cură-te, ru­gă­to­rul pen­tru noi cel stă­ru­i­tor. Bu­cură-te, cel ce ai ară­tat în­flă­că­rată dra­goste către Dom­nul; bu­cură-te, cel ce cu focul ru­gă­ciu­nii săgeţile vră­jmaşului le-ai ars. Bu­cură-te, lumânare ne­s­tinsă prin ru­gă­ciune, în pus­tie stră­lu­cind; bu­cură-te, lu­mi­nă­to­rule ce în­că­lzeşti şi lu­mi­nezi cu da­ruri du­hov­niceşti.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 9

Toată firea în­ge­rească s-a mirat de această de­o­se­bită ve­dere când Stareţului în zăvorâre aflat, Îm­pă­ra­teasa Ce­ru­lui şi a Pământu­lui S-a ară­tat, po­run­cindu-i să iasă din pus­tie şi să nu-i oprească pe oa­me­nii cre­din­cioşi să vină la el, ci pe toţi să-i înveţe a cânta lui Hris­tos: Ali­luia!

Ico­sul 9

Rito­rii cei mult vor­bi­tori nu se pri­cep a spune pu­te­rea dra­gos­tei tale, fe­ri­cite, căci îm­pli­nind po­runca Mai­cii Dom­nu­lui, tu­tu­ror ce ve­neau la tine în slu­jire te-ai pre­dat, iar celor ne­pri­cepuţi ai fost sfe­t­nic bun, celor in­tristaţi mângâietor, celor ră­tăciţi blând povăţuitor, celor bol­navi le­cu­i­tor şi tă­mă­du­i­tor. Pen­tru aceasta ţie îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că din lume în pus­tie te-ai sălăşluit ca să ago­niseşti virtuţi; bu­cură-te, că din pus­tie în mă­nas­tire te-ai în­tors ca sămânţa virtuţilor să o se­meni. Bu­cură-te, cel ce eşti lu­mi­nat de harul Du­hu­lui Sfânt; bu­cură-te, cel ce eşti plin de blândeţe şi sme­re­nie. Bu­cură-te, al celor ce aleargă către tine Pă­rinte iu­bi­tor de fii; bu­cură-te, cel ce îm­băr­bă­tare şi în­tă­rire prin cu­vinte de iu­bire aces­tora le dai. Bu­cură-te, că pe cei ce ve­neau la tine bu­cu­rie şi co­moară îi nu­meai; bu­cură-te, că pen­tru dra­gos­tea ta cea Sfântă de bu­cu­ri­ile Îm­păraţiei Cereşti te-ai în­vred­ni­cit.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 10

La sfârşitul mântu­i­toa­re­lor ne­voinţe ajungând, pre­a­cu­vi­oase, în ru­gă­ciune plecându-ţi ge­nun­chii, su­fle­tul tău cel Sfânt în mâinile lui Dum­ne­zeu l-ai dat, pe care Sfinţii în­geri l-au înălţat sus, la Tro­nul Atoateţii­to­ru­lui, ca îm­pre­ună să te înfăţişezi întru slava cea ne­în­se­rată, cântare de laudă cântând Cuvântu­lui celui mai Sfânt decât Sfinţii: Ali­luia!

Ico­sul 10

Zid tu­tu­ror Sfinţilor şi mângâiere mo­na­hi­lor fiind, Preasfinte, Fe­cioara ţi s-a ară­tat îna­in­tea sfârşitu­lui tău ves­tindu-ţi că aproape este stră­mu­ta­rea ta către Dom­nul. Deci noi, minunându-ne de o aşa cer­ce­tare a Mai­cii Dom­nu­lui, iţi cântăm aşa:

Bucură-te, că pe îm­pă­ră­teasa Ce­ru­lui şi a Pământu­lui la faţă ai văzut-o; bu­cură-te, că prin ară­ta­rea Mai­cii Dom­nu­lui te-ai um­plut de bu­cu­rie. Bu­cură-te, cel ce ai pri­mit de la ea ves­tea mu­tă­rii tale la cele cereşti; bu­cură-te, că prin gla­sul tău cel fără pri­hana Sfinţirea vieţii tale ai ară­tat. Bu­cură-te, că în ru­gă­ciune îna­in­tea icoa­nei Mai­cii Dom­nu­lui duhul tău cel sme­rit lui Dum­ne­zeu I l-ai dat; bu­cură-te, căci cu sfârşitul tău fără du­rere, pre­ves­ti­rea ta mai îna­inte o ai îm­pli­nit. Bu­cură-te, cel ce cu cu­nuna ne­mu­ri­rii de mâna Atoateţii­to­ru­lui ai fost în­cu­nu­nat; bu­cură-te, că fe­ri­ci­rea Ra­i­u­lui îm­pre­ună cu toţi Sfinţii ai moştenit.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 11

Cântare ne­în­ce­tată Preasfin­tei Tre­imi înalţând pre­a­cu­vi­oase, prin în­treaga ta viaţă mare ascet al ev­la­viei te-ai ară­tat: celor ră­tăciţi spre povăţuire, celor bol­navi cu tru­pul şi cu su­fle­tul spre tă­mă­du­ire, iar noi, mulţumindu-I lui Dum­ne­zeu pen­tru mulţimea cea ne­mă­su­rată a mi­le­lor Lui, ne­în­ce­tat îi cântăm: Ali­luia!

Ico­sul 11

Făclie dă­tă­toare de lu­mină în tim­pul vieţii fiind, Pă­rinte de Dum­ne­zeu fe­ri­cit, şi după moarte ca o stea stră­lu­ci­toare a pământu­lui ru­sesc ai lu­mi­nat, căci reverşi de la cin­sti­tele tale moaşte râuri de mi­nuni celor ce cu cre­dinţă şi cu dra­goste aleargă către tine. Iar noi, ca celui ce eşti fi­er­binte ru­gă­tor pen­tru toată lumea şi fă­că­tor de mi­nuni, ţie-ţi cântăm aces­tea:

Bucură-te, cel ce cu mulţimea mi­nu­ni­lor de Dum­ne­zeu eşti prea­slă­vit; bu­cură-te, cel ce cu dra­gos­tea ta lumea în­treaga o ai lu­mi­nat. Bu­cură-te, iu­bi­rii lui Hris­tos urmaşule cel cre­din­cios şi drept; bu­cură-te, mângâierea tu­tu­ror celor ce cer de la tine aju­tor. Bu­cură-te, izvor ne­se­cat al mi­nu­ni­lor; bu­cură-te, al celor bol­navi şi ne­pu­tin­cioşi le­cu­i­tor. Bu­cură-te, al apei celei tă­mă­du­i­toare, fântână ne­se­că­tu­ită; bu­cură-te, că toate mar­gi­nile pământu­lui nos­tru cu dra­gos­tea ta le-ai cu­prins.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 12

Cunoscând harul şi în­drăz­ne­ala ta cea mare îna­in­tea lui Dum­ne­zeu cădem la tine, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte, roagă-te fi­er­binte către Dom­nul ca să apere Sfânta Bi­se­rica Sa de ne­cre­dinţă şi dez­bi­nare, de nevoi şi ne­ca­zuri, ca să cântăm îm­pre­ună cu tine Fă­că­to­ru­lui de bine, Dum­ne­ze­u­lui nos­tru: Ali­luia!

Ico­sul 12

Cântând prea­slă­vi­rea ta te fe­ri­cim pe tine, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte, ca pe un pu­ter­nic mij­lo­ci­tor pen­tru noi către Dom­nul, ca pe un mângâietor şi apă­ră­tor, şi cu dra­goste iţi cântăm ţie aces­tea:

Bucură-te, lauda Bi­se­ri­cii Or­to­doxe; bu­cură-te, scut şi în­gră­dire a creşti­nătăţii. Bu­cură-te, că­lă­uză ce-i în­dreaptă pe toţi către ce­ruri; bu­cură-te, apă­ră­to­rul şi ocro­ti­to­rul nos­tru. Bu­cură-te, cel ce cu pu­te­rea lui Dum­ne­zeu multe mi­nuni ai săvârşit; bu­cură-te, cel ce cu veşmântul tău pe mulţi bol­navi ai vin­de­cat. Bu­cură-te, cel ce toate unel­ti­rile di­a­voleşti le-ai bi­ruit; bu­cură-te, cel ce ji­vi­nele săl­ba­tice cu blândeţea ta le-ai supus.

Bucură-te, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, mare fă­ca­tor de mi­nuni din Sarov!

Con­da­cul 13

O, prea­mi­nu­nate Sfinte şi mare fă­că­tor de mi­nuni, pre­a­cu­vi­oase Pă­rinte Se­ra­fime, primeşte această săr­mană ru­gă­ciune a noas­tră ce se înalţă spre lauda ta şi stând acum îna­in­tea Tro­nu­lui Îm­pă­ra­tu­lui îm­păraţilor, al Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos, roagă-te pen­tru noi toţi ca să aflăm mila Lui în Ziua Ju­decăţii, cu bu­cu­rie cântându-I: Ali­luia!

Се́й конда́къ глаго́лется три́жды. Та́же Икосъ 1-й и Конда́къ 1-й

Ru­gă­ciu­nea întâi

O, prea­mi­nu­nate Se­ra­fime, mare fă­că­tor de mi­nuni din Sarov, pen­tru toţi cei ce aleargă la tine aju­tă­to­rule cel gra­b­nic as­cul­tă­tor, în zi­lele vieţii tale ni­meni de la tine săr­man n-a ieşit, ci tu­tu­ror plă­cută le-a fost ve­de­rea feţei tale şi gla­sul cel cu bună întâmpi­nare a cu­vin­te­lor tale. Pe lângă aces­tea şi darul tă­mă­du­i­ri­lor, darul îna­inte ve­de­rii şi darul vin­de­că­ri­lor su­fle­te­lor celor ne­pu­tin­cioase cu îmbelşugare în tine s-au ară­tat. Iar când te-a che­mat pe tine Dom­nul de la os­te­ne­lile cele pământeşti la odihna cea ce­rească, nici­o­dată dra­gos­tea ta n-a lip­sit de la noi şi nu este cu putinţă a nu­măra mi­nu­nile tale care s-au înmulţit ca ste­lele ce­ru­lui căci iată, în toate mar­gi­nile pământu­lui te arăţi oa­me­ni­lor cre­din­cioşi şi le dă­ruieşti tă­mă­du­iri. Pen­tru aceasta şi noi stri­găm ţie: O, prea­bu­nule şi blândule Cu­vios al lui Dum­ne­zeu, ru­gă­to­rule cel cu în­drăz­ne­ală pen­tru noi, care nici­o­dată nu de­păr­tezi pe cei ce te cheamă pe tine, înalţă pen­tru noi bine­fă­că­toa­rea ta ru­gă­ciune către Dom­nul pu­te­ri­lor ca să în­tă­rească po­po­rul nos­tru bi­ne­cre­din­cios şi să ne dă­ru­iască nouă cele de tre­buinţă în viaţa aceasta şi toate cele de folos pen­tru mântu­i­rea su­fle­te­lor noas­tre, ca să ne pa­zească de ca­deri în păcat şi să ne înveţe po­căinţa cea ade­vă­rată, ca fără de pie­dici să in­trăm în Îm­părăţia Ce­ru­ri­lor unde tu acum stră­luceşti în slavă ne­a­pusă, şi să cântăm cu toţi Sfinţii, lăudând Tre­i­mea cea de Viaţă dă­tă­toare, în veci! Amin.

Ru­gă­ciu­nea a doua

O, preasfinte Cu­vi­oase şi de Dum­ne­zeu pur­tă­to­rule Pă­rinte Se­ra­fim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriţi şi ne­pu­tin­cioşi, îm­po­văraţi cu multe pă­cate, care cerem de la tine aju­tor şi mângâiere. Apro­pie-te de noi cu inima ta cea plină de bu­nă­tate şi ajută-ne ca să păzim fără de pri­hană po­run­cile Dom­nu­lui, să ţinem cu tărie cre­dinţa or­to­doxă, cu sârguinţă să-I adu­cem lui Dum­ne­zeu po­căinţă pen­tru pă­ca­tele noas­tre în ev­la­vie creşti­nească, cu harul bine să spo­rim şi să fim vred­nici de aju­to­rul şi mij­lo­ci­rea ta pen­tru noi îna­in­tea lui Dum­ne­zeu. O, Sfinte al lui Dum­ne­zeu, Se­ra­fime, auzi-ne pre noi, cei ce cu cre­dinţă şi cu dra­goste ne rugăm ţie şi nu ne trece cu ve­de­rea pe noi, cei ce avem ne­voie de ocro­ti­rea ta. Acum şi în cea­sul sfârşitu­lui nos­tru ajută-ne şi apără-ne cu ru­gă­ciu­nile tale de săgeţile cele pline de ră­u­tate ale di­a­vo­lu­lui, ca să nu ne stăpânească pu­te­rea lui ci, cu aju­to­rul tău, să ne în­vred­ni­cim a moşteni fe­ri­ci­rea lăcaşuri­lor Ra­i­u­lui. Căci în tine ne punem as­tăzi nă­dej­dea, Pă­rinte mi­los­tive, fii pen­tru noi cu ade­vă­rat că­lă­uză spre mântu­ire şi adună-ne la lu­mina cea ne­în­se­rată a vieţii veşnice prin mij­lo­ci­rea ta cea bi­ne­plă­cută, la Tro­nul Sfin­tei Tre­imi, ca să slă­vim şi să cântăm îm­pre­ună cu toţi Sfinţii Nu­mele cel vred­nic de în­chi­nare, al Ta­tă­lui şi al Fi­u­lui şi al Sfântu­lui Duh, în vecii ve­ci­lor. Amin.

Tro­pa­rul, gla­sul 4

Din ti­nereţe L-ai în­dră­git pe Hris­tos, fe­ri­cite, şi numai Lui, Unul, ai dorit cu în­flă­că­rare să îi slujeşti, prin ru­gă­ciune ne­în­tre­ruptă în pus­tie, ne­vo­indu-te cu inima plină de umi­linţă dobândind iu­bi­rea lui Dum­ne­zeu şi arătându-te ales al Mai­cii Dom­nu­lui. Pen­tru aceasta ne rugăm ţie: Mântuieşte-ne pre noi cu ru­gă­ciu­nile tale, pre­a­cu­vi­oase Se­ra­fime, Pă­rin­tele nos­tru.

Con­da­cul, gla­sul 2

Fru­museţea lumii şi cele tre­că­toare lăsând, pre­a­cu­vi­oase, te-ai sălăşluit în Mă­năs­ti­rea Sa­ro­vu­lui şi acolo, în­gereşte vieţuind, mul­tora le-ai fost cale spre mântu­ire. Pen­tru aceasta şi Hris­tos te-a prea­slă­vit pe tine, Pă­rinte Se­ra­fime, îm­bogăţindu-te cu darul tă­mă­du­i­ri­lor şi al mi­nu­ni­lor. Drept aceea iţi cântăm ţie: Bu­cură-te, pre­a­cu­vi­oase Se­ra­fime, Pă­rin­tele nos­tru.

Aca­tis­tul Sfântu­lui Se­ra­fim de Sarov în limba Română
Alte im­nuri în limba Română