Con­da­cul 1

Mul­t­ne­vo­i­to­ru­lui al lui Hris­tos Ma­re­lui Mu­ce­nic Ghe­or­ghe, acum toți din su­flet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfin­ți­tele lo­ca­șuri, ca pe un preas­tră­lu­cit mare soare al mu­ce­ni­ci­lor; și ca unui apă­ră­tor al cre­din­cio­și­lor și aju­tă­tor, cu cre­dință să-i cântăm:

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Ico­sul 1

Înger întru ne­vo­ință cu ade­vă­rat te-ai ară­tat, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință al lui Hris­tos Ghe­or­ghe; că ma­te­ri­al­nic și cu trup fiind, vi­te­jește pen­tru cre­dință ca un ne­ma­te­ri­al­nic și fără de trup te-ai ne­voit; pen­tru aceasta zicem ție unele ca aces­tea:

Bucură-te, că te-ai ară­tat fire mai pre­sus de fire; bu­cură-te, că te-ai ară­tat ma­te­rie mai pre­sus de ma­te­rie. Bu­cură-te, tână­rule, ve­se­lule și prea­fru­mo­sule; bu­cură-te, în­ce­pă­to­rule de ne­vo­ință al lui Hris­tos prea­a­le­sule. Bu­cură-te, înger în­tru­pat, care covârșești pe cei mu­ri­tori; bu­cură-te, lu­mes­cule om, mai pre­sus de lume cu min­tea. Bu­cură-te, că întru ne­vo­ință în chi­pul soa­re­lui te-ai ară­tat; bu­cură-te, că, după fel, ca un înger te-ai în­fă­ți­șat. Bu­cură-te, ade­vă­rata lu­crare a da­ru­lui; bu­cură-te, cu­rată ne­lu­crare a firii. Bu­cură-te, prin care cre­dința s-a înăl­țat; bu­cură-te, prin care ră­tă­ci­rea s-a stri­cat.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 2

Vede­rile min­ții avându-le cu­ră­țite, ai ales mai mult a pă­timi pen­tru Zi­di­to­rul și îm­pre­ună a muri cu El, decât a trăi și a avea câști­gare vre­mel­nică; pen­tru că ai dorit a te în­cu­nuna cu cu­nuna mu­ce­ni­ci­lor și a cânta Dom­nu­lui: Ali­luia!

Ico­sul 2

Ghe­or­ghe, de trei ori fe­ri­cite, plu­gar al cin­sti­rii de Dum­ne­zeu te-ai ară­tat după nu­mire; iar ne­cin­sti­rii dez­ră­dă­ci­nă­tor, toată în­șe­lă­ciu­nea ido­li­lor din ră­dă­cină smulgând-o. Pen­tru aceasta, vred­nic ești a auzi de la toți aces­tea:

Bucură-te, se­mă­nă­to­rul co­pa­ci­lor drep­tei cre­dințe; bu­cură-te, tă­ie­to­rul ne­ghi­ne­lor în­șe­lă­ciu­nii. Bu­cură-te, că ai smuls spi­nii ido­li­lor; bu­cură-te, că ai se­mă­nat holda cre­din­ței. Bu­cură-te, că pomi cu ve­se­li­toare roade ai adus lui Hris­tos; bu­cură-te, că pe mulți ai adus mântu­iți lui Dum­ne­zeu. Bu­cură-te, pur­tă­to­rule de grijă al sa­du­ri­lor slu­ji­rii Tre­i­mii; bu­cură-te, tă­ie­to­rul ră­dă­ci­ni­lor cre­din­ței păgâne. Bu­cură-te, cel ce ai arat pământul cel ne­ro­di­tor; bu­cură-te, cel ce l-ai ară­tat lui Dum­ne­zeu ro­di­tor. Bu­cură-te, prin care ne­dum­ne­zei­rea s-a pier­dut; bu­cură-te, prin care cu­noș­tința de Dum­ne­zeu a ră­să­rit.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 3

Din înăl­țime pu­tere pri­mind, te-ai ară­tat vi­teaz oș­tean, ne­vo­i­to­rule, al ne­stri­ca­tu­lui Îm­pă­rat Iisus, de stri­căcio­sul îm­pă­rat netemându-te, ci, de Dum­ne­zeu lu­mi­nat fiind, Dom­nu­lui cânți așa: Ali­luia!

Ico­sul 3

Având, o, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, ca o mare pa­văză cre­dința lui Hris­tos în inimă, ca un leu râvnind, în mij­lo­cul ne­vo­in­ței băr­bă­tește ai stat cu în­drăz­neață cu­ge­tare. Pen­tru aceasta te bi­ne­cuvântăm, zicând:

Bucură-te, în­ce­pă­to­rule de toată bi­ru­ința al lui Dum­ne­zeu; bu­cură-te, vo­ie­vo­dule al lui Hris­tos. Bu­cură-te, lup­tă­to­rule ne­bi­ruit al cre­din­ței; bu­cură-te, de bi­ru­ință pur­tă­to­rule, mare ne­vo­i­to­rule al Du­hu­lui. Bu­cură-te, prea tare David, care ai omorât pe Go­liat; bu­cură-te, prea vi­tea­zule Sam­son, care ai bi­ruit pe cei de alt neam. Bu­cură-te, al drep­tei cre­dințe în lupte bi­ru­i­to­rule; bu­cură-te, al relei cre­dințe pu­ter­nic cio­pli­to­rule. Bu­cură-te, că ești îm­bo­gă­țit cu inimă de fier; bu­cură-te, că te lauzi cu piept de di­a­mant. Bu­cură-te, vi­tea­zul Cru­cii cel bi­ru­i­tor; bu­cură-te, uri­a­șul cre­din­cio­și­lor cel de cu­nună pur­tă­tor.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 4

Zidi­to­ru­lui cu râvnă râvnind, ca Ilie de de­mult, de si­neți che­mat, întru ne­vo­ințe ai in­trat; că n-ai su­fe­rit a unge capul tău, sfinte, cu unt­de­lem­nul pă­că­to­și­lor. Pen­tru aceea, vred­ni­cia de vo­ie­vod ai arun­cat-o lor, cântând lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Ico­sul 4

Ale slu­ji­to­ri­lor de idoli de­fă­i­mă­toare po­runci cele scrise îm­po­triva creș­ti­ni­lor și a lui Hris­tos au­zindu-le, pur­tă­to­rule de lupte, cu su­fle­tul te-ai rănit ca un ur­mă­tor al lui Hris­tos; pen­tru aceea lumea și tru­pul dis­pre­țu­ind, auzi aces­tea:

Bucură-te, că pe stri­căcioasa bo­gă­ție ai urât; bu­cură-te, că pe aceasta să­ra­ci­lor ai îm­păr­țit-o. Bu­cură-te, îm­po­triva în­dul­ci­ri­lor pământești, răz­bo­i­to­rule; bu­cură-te, decât bu­nă­tă­țile cele ma­te­ri­al­nice mai îna­l­tule. Bu­cură-te, că pe toată lumea cu pi­cioa­rele ai căl­cat-o; bu­cură-te, că mă­ri­rea cea tre­că­toare ai dis­pre­țuit-o. Bu­cură-te, că floa­rea ti­ne­re­ții cu ve­de­rea ai tre­cut-o; bu­cură-te, că de fru­mu­se­țea tru­pu­lui nu te-ai mi­los­ti­vit. Bu­cură-te, că viața întru nimic nu ți-ai cru­țat; bu­cură-te, al tru­pu­lui vră­j­maș ne­îm­pă­cat. Bu­cură-te, că ai avut ne­îm­pă­ti­mi­rea de către toate; bu­cură-te, că ai luat bi­ru­ința peste pa­ti­mile tale.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 5

Dum­ne­ze­iască iu­bire ai avut în inima ta, mu­ce­nice, și foc al dra­gos­tei celei către Hris­tos; de care în­fi­erbântându-ți-se min­tea, în­dum­ne­zeit cu totul și în­fo­cat te-ai făcut; și pe toate aces­tea de față ca un vis le-ai so­co­tit, cântând lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Ico­sul 5

Către în­chi­nă­to­rul de idoli, Di­o­cle­țian, zicea ne­vo­i­to­rul Ghe­or­ghe: Pen­tru ce întârzii, ju­de­că­to­rule, și nu-mi gă­tești în grăbă toate chi­nu­rile? Căci pe toate sunt gata a le primi pen­tru Zi­di­to­rul meu! De aceea auzi:

Bucură-te, ne­mă­su­rată iu­bire către Dum­ne­zeu; bu­cură-te, în­fo­cată do­rință către Hris­tos. Bu­cură-te, foc ne­s­tins al dra­gos­tei celei dum­ne­ze­iești; bu­cură-te, iu­bi­rea cea ne­în­ce­tată a Stăpânului. Bu­cură-te, că pe toate le-ai dat și pe Hris­tos L-ai cum­pă­rat; bu­cură-te, că, pen­tru Dum­ne­zeu, pe toate cele du­re­roase desfă­tări le-ai so­co­tit. Bu­cură-te, că prin dor dorul tru­pu­lui ai bi­ruit; bu­cură-te, că vă­paia prin vă­paie ai stins-o. Bu­cură-te, pri­mi­to­rul bunei desfă­tări; bu­cură-te, cel ce du­hov­ni­cește iu­beai și îm­pre­ună ase­me­nea erai iubit. Bu­cură-te, cel ce de si­neți cu totul te-ai în­stră­i­nat; bu­cură-te, că de Hris­tos cu totul te-ai apro­piat.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 6

Cu totul s-a spăimântat ti­ra­nul de prea­mi­nu­nata vi­te­jie a ta, mu­ce­nice Ghe­or­ghe, și de cu­vin­tele tale detunându-se, pește uimit și fără de glas s-a făcut, căci nu avea ce să zică, nici nu știa să cânte Dom­nu­lui: Ali­luia!

Ico­sul 6

Lumi­nat, o, mu­ce­nice, în auzul tu­tu­ror în mij­lo­cul lup­tei ai stri­gat: Unul este Dum­ne­zeu-Tre­i­mea: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și Hris­tos este Dum­ne­zeu; pen­tru aceea te bi­ne­cuvântăm pe tine, zicând:

Bucură-te, stră­lu­cite al Tre­i­mii pro­po­vă­du­i­to­rule; bu­cură-te, al cre­din­ței vesel trâmbi­ță­to­rule. Bu­cură-te, pri­vi­ghe­toare cu dulce glas și mult ver­su­i­toare; bu­cură-te, rându­nea cântă­toare și ră­su­nă­toare. Bu­cură-te, buze în cer tu­nă­toare ale Dum­ne­zei­rii lui Hris­tos; bu­cură-te, limbă de miere cur­gă­toare a ico­no­miei lui Hris­tos. Bu­cură-te, al cuvântă­rii de Dum­ne­zeu pro­po­vă­du­i­to­rule; bu­cură-te, măr­tu­ri­si­tor, îm­po­do­bi­tor al cre­din­ței. Bu­cură-te, a Pă­rin­te­lui si­renă stri­gă­toare; bu­cură-te, psal­tire a Du­hu­lui bine ră­su­nă­toare. Bu­cură-te, prin care ade­vă­rul s-a ară­tat; bu­cură-te, prin care min­ciuna s-a în­frun­tat.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 7

Mari, după tot chi­pul, sunt fe­lu­rile chi­nu­ri­lor pe care le-ai su­fe­rit, mu­ce­nice; căci, numai cugetând ci­neva la ele, i se frânge chiar inima. Dar tu pe aces­tea le-ai su­fe­rit, cu bu­cu­rie cântând lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Ico­sul 7

Tânăr cu vârsta, dar bătrân cu min­tea te-ai ară­tat, o, Mu­ce­nice Ghe­or­ghe; pen­tru aceea și chi­nu­rile cu băr­bă­ție, ca și cum altul le-ar fi pă­ti­mit, le-ai su­fe­rit cu vi­tează cu­ge­tare; de aceea cântăm ție unele ca aces­tea:

Bucură-te, că pânte­cele cu as­cuți­șul suli­ței ți-a fost îm­puns; bu­cură-te, că tru­pul cu vine de bou ți-a fost lovit. Bu­cură-te, că peste gură cu multe to­iege ai fost bătut; bu­cură-te, că mâinile cu lan­țuri ți s-au legat. Bu­cură-te, că pe roata cea cu as­cuți­șuri ai fost tras; bu­cură-te, că piep­tul tău cu pie­tre a fost stri­vit. Bu­cură-te, că în­căl­ță­minte în­ro­șită în foc ai pur­tat; bu­cură-te, că în groapa cu var trei zile ai pe­tre­cut. Bu­cură-te, că în­ve­ni­nă­toare bă­u­turi ai băut; bu­cură-te, că ade­se­ori în tem­niță ai lo­cuit. Bu­cură-te, că ai fost pus în sulițe prea as­cuțite; bu­cură-te, că ai luat sfârși­tul prin sabie.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 8

Cu totul stră­ine și prea­mă­rite sunt toate mi­nu­nile câte le-ai făcut, Mu­ce­nice Ghe­or­ghe, în lup­tele tale, și, după su­fe­rințe ne­nu­mă­rate, cu băr­bă­ție mare și cu pu­tere, dând laudă lui Dum­ne­zeu, ai cântat: Ali­luia!

Ico­sul 8

Pur­tă­to­rule de chi­nuri, având în piep­tul tău în­treg pe Hris­tos, Cel ce este mi­nu­nat între sfinți, prin Acesta lu­crai mi­nu­nile cele în­fri­co­șătoare și mai pre­sus de minte; de care noi, în­spăimântându-ne, cu mi­rare zicem:

Bucură-te, cel ce vârfu­rile suli­țe­lor ai ne­so­co­tit; bu­cură-te, cel ce chi­nul roții l-ai bi­ruit. Bu­cură-te, că te-ai ară­tat mai tare decât varul; bu­cură-te, că ai în­vins pu­te­rea ve­ni­nu­lui. Bu­cură-te, că pe un mort de de­mult din mormânt l-ai ri­di­cat; bu­cură-te, că pe boul lui Gli­che­rie l-ai în­viat. Bu­cură-te, cel ce ai iz­bă­vit un copil din Bu­l­ga­ria; bu­cură-te, cel ce ai scă­pat un copil din Creta. Bu­cură-te, prin care co­pi­lul a bi­ruit; bu­cură-te, de care ne­gu­ță­to­rii s-au oprit. Bu­cură-te, că stâlpul vă­du­vei l-ai pri­mit; bu­cură-te, că pe zeii eli­ni­lor i-ai sur­pat.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 9

Pe tine toată firea în­ge­ri­lor văzându-te stând în mij­lo­cul lup­tei, tânăr și pu­ter­nic prin Hris­tos, sin­gur luptându-te, ples­nind cu mâinile te lăuda; și bucurându-se, pe Dom­nul slă­vea, cântând: Ali­luia!

Ico­sul 9

Măr­tu­ri­si­tor al dog­me­lor cre­din­ței fiind, de trei ori fe­ri­cite, și mi­nuni multe săvârșind, pe tine văzându-te po­poa­rele pe pământ, către cre­dința dum­ne­ze­iască a lui Hris­tos se în­dem­nau, și se bu­cu­rau cu duhul, zicând ție unele ca aces­tea:

Bucură-te, pri­ve­liș­tea în­ge­ri­lor; bu­cură-te, pri­vi­rea oa­me­ni­lor. Bu­cură-te, în­dul­ci­rea pu­te­ri­lor ce­rești; bu­cură-te, ve­se­lia oa­me­ni­lor pământești. Bu­cură-te, că te-ai făcut mă­rire ce­ru­lui și pământu­lui; bu­cură-te, că bu­cu­rie ai adus în­ge­ri­lor și oa­me­ni­lor. Bu­cură-te, desfă­tare fru­moasă a lumii celei de sus; bu­cură-te, laudă dum­ne­ze­iască a lumii celei de jos. Bu­cură-te, dulce stră­lu­cire a min­ți­lor; bu­cură-te, dulce în­fru­mu­se­țare a su­fle­te­lor. Bu­cură-te, prin care Bi­se­rica se ve­se­lește; bu­cură-te, prin care toată lumea dăn­țu­iește.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 10

Ceata de­mo­n­i­lor, văzându-te pe tine, mu­ce­nice, că i-ai bi­ruit pe ei prin luptă, că­de­rea lor cu sus­pin amar o plângeau și aces­tea zi­ceau: Cum pur­tă­to­rul de trup pe cei fără de trup i-a bi­ruit și lui Dum­ne­zeu cântă: Ali­luia!

Ico­sul 10

Toiag de bi­ru­ință mare și ato­tpu­ter­nic ai ri­di­cat asu­pra amă­gi­rii eli­ni­lor; pen­tru aceasta și pur­tă­tor de bi­ru­ință te nu­mești, Mu­ce­nice Ghe­or­ghe, de care noi, minunându-ne spre laudă zicem ție unele ca aces­tea:

Bucură-te, pier­ză­to­rul de­mo­n­i­lor; bu­cură-te, sur­pă­to­rul eli­ni­lor. Bu­cură-te, cel ce ai sfărâmat pe ido­lii cei ne­în­su­fle­țiți; bu­cură-te, cel ce ai vădit meș­te­șu­gi­rile lor. Bu­cură-te, că stăpâniri și în­ce­pă­to­rii ai în­frun­tat; bu­cură-te, căci cu văr­sa­rea sânge­lui tău pe Le­vi­a­tan l-ai îne­cat. Bu­cură-te, cel ce focul amă­gi­rii l-ai stins; bu­cură-te, cel ce lă­ți­rea po­li­te­is­mu­lui ai stins. Bu­cură-te, în­fri­co­șă­to­rule ar­ză­tor al ca­piș­ti­lor; bu­cură-te, prea pu­ter­ni­cule sfărâmător al ido­li­lor. Bu­cură-te, prin care sa­tana sus­pină; bu­cură-te, prin care păgânis­mul oftează.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 11

Cetele tu­tu­ror sfin­ți­lor întâmpi­nau, o, mu­ce­nice, sfânt su­fle­tul tău, când se suia la ce­ruri, și cu în­ge­rii cântare de bi­ru­ință lui Dum­ne­zeu stri­gau, întru bu­cu­rie cântând îm­pre­ună: Ali­luia!

Ico­sul 11

Lumina cea ne­a­pusă a Preasfin­tei Tre­imi o vezi ne­mij­lo­cit, o, Ghe­or­ghe Mu­ce­nice, și te bu­curi acum de bu­cu­ria cea ade­vă­rată, nesfârșită și ne­gră­ită, pen­tru chi­nu­rile ce le-ai su­fe­rit; pen­tru aceasta zicem ție:

Bucură-te, că te desfă­tezi în viața cea fără de moarte; bu­cură-te, că te îm­păr­tă­șești de Lu­mina cea ne­gră­ită. Bu­cură-te, vor­bi­torule de ne­ma­te­ri­al­ni­cii în­geri; bu­cură-te, cu toți sfin­ții îm­pre­ună-pe­tre­că­to­rule. Bu­cură-te, că îm­pre­ună cu Hris­tos, Cel ce a pă­ti­mit mai îna­inte, ai pă­ti­mit; bu­cură-te, că îm­pre­ună cu Cel ce S-a prea­slă­vit acum te-ai mărit. Bu­cură-te, cel ce îm­pă­ră­ția ce­ru­ri­lor ai dobândit; bu­cură-te, cel ce de veș­nica mă­rire te-ai îm­păr­tă­șit. Bu­cură-te, cel ce porți cu­nuna cea ne­veș­te­jită; bu­cură-te, cel ce ai luat după har în­dum­ne­zei­rea. Bu­cură-te, ne­în­ce­tat-vă­ză­to­rule al lui Dum­ne­zeu; bu­cură-te, dum­ne­ze­ies­cule îm­pre­ună-moș­te­ni­tor al lui Hris­tos.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 12

Daruri ai luat, mu­ce­ni­cule, de la Dum­ne­zeu, a vin­deca pa­ti­mile su­fle­te­lor și ale tru­pu­ri­lor; pen­tru aceasta, dă-le pe aces­tea și nouă slu­ji­to­ri­lor Bi­se­ri­cii lui Hris­tos, celor ce de amândouă aces­tea sun­tem lip­siți, dar care cântăm lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Ico­sul 12

Cu cântări de psalmi serbând amin­ti­rea și lup­tele tale, mu­ce­nice, te lă­u­dăm pe tine și te bi­ne­cuvântăm din su­flet, ca pe un fi­er­binte apă­ră­tor al lumii, și cu cântă­rile, ca și cu bu­zele, toți sărutându-te, zicem către tine:

Bucură-te, co­moara cea ne­fu­rată a să­ra­ci­lor; bu­cură-te, al vă­du­ve­lor mare apă­ră­to­rule. Bu­cură-te, în fe­lu­rite îm­pre­ju­rări al cre­din­cio­și­lor bine­fă­că­to­rule; bu­cură-te, doc­tor fără de plată al bol­na­vi­lor. Bu­cură-te, că tu­tu­ror toate, pen­tru Hris­tos, te faci; bu­cură-te, că pe toată lumea din nevoi o scapi. Bu­cură-te, gra­b­nic al celor în nevoi aju­tă­to­rule; bu­cură-te, al în­tris­tă­ri­lor dulce mângâie­to­rule. Bu­cură-te, iz­vo­rule ne­se­cat al mi­nu­ni­lor; bu­cură-te, cur­gere ne­în­ce­tată a da­ru­ri­lor. Bu­cură-te, mi­nu­nea Bi­se­ri­cii celei din Lida; bu­cură-te, ru­gă­to­rule și mij­lo­ci­to­rule al tu­tu­ror.

Bucură-te, pur­tă­to­rule de bi­ru­ință, mare mu­ce­nice Ghe­or­ghe!

Con­da­cul 13

O, Mu­ce­nice Ghe­or­ghe, nume dulce și scump tu­tu­ror cre­din­cio­și­lor, această scurtă laudă, ce o adu­cem ție, cu blândețe pri­mește-o, și de tot felul de întâmplări fe­rește pe cei ce cântă lui Dum­ne­zeu: Ali­luia!

Се́й конда́къ глаго́лется три́жды. Та́же Икосъ 1-й и Конда́къ 1-й

Aca­tis­tul Sfântu­lui Mare Mu­ce­nic Ghe­or­ghe, Pur­tă­to­rul de bi­ru­ință în limba Română
Alte im­nuri în limba Română